În spiritul alegerilor

Să vă fut în gură, lepre din diverse partide! Pula mea e foarte înfometată acum după gura lu unu din Mureş. Aici e ştirea cu un măgar a cărui vacă de fată cu bube şi coşuri pe faţă a fost năvălită de ceva lăţei creativi în marele val al ciclului de luna aceasta. Iertaţi-mi fraţilor limbajul, dar când văd lepădături de felul acesta erup, iar eu erup cu valuri de sudălmi. Curva dracului de fată a lu candidatul ăsta nu a avut altceva mai bun de făcut decât să profaneze una din rugăciunile cele mai însenate ale oricărui creştin: "Tatăl nostru", adaptând-o pentru candidatura la tacsu, ca el să iasă deputat, să facă bani pe care să-i spargă pe curve şi alte lăfăieli, şi să-i dea şi ei ca să îşi facă poftele şi să se fută cu cei mai de seamă băieţi din oraş.

Ştiu nu sunt eu un exemplu bun, pentru că expresiile folosite de mine nu au darul coerciţiei pentru specimenele menţionate şi nici nu vor fi o lectură plăcută pentru nimeni, dar tot ce am făcut eu în acest post a fost o descărcare parţială a încărcăturii negative determinată de asemenea oribilităţi. Păi nu putea boul dracului să îşi facă slogan electoral din altceva? De ce pula mea măi politicieni de căcat trebuie să vă legaţi de credinţa acestui popor? Pentru că sunt mulţi cei care merg la Biserică şi astfel vreţi să-i atrageţi? De ce nu vă costumaţi în dumnezei şi să faceţi spectacole stupide? Pentru martorii lui Iehova nu aţi pregătit nimic? Futu-vă în gură să vă fut de gunoaie ordinare!

Ca să vă meargă alegerile bine

Nervii din trafic

Ceea ce voi spune în continuare vă este cunoscut multora. Este vorba de cretinii, tâmpiţii, ciudaţii şi adormiţii pe care îi întâlnim adesea prin intersecţii, pe drumuri mici, pe drumuri mari, aproape oriunde. Mergi frumos şi regulamentar cu maşina, dobitocul e în faţa ta şi deoadată se opreşte în mijlocul drumului, nesemnalizând în niciun fel şi se uită ca tâmpitu în stânga şi-n dreapta. Pentru că nu te aşteptai să se oprească, neavând niciun motiv vizibil, stai proptit în fundul lui, cel mai probabil blocat în traficul de rahat întâlnit în mai toate oraşele patriei. Cel mai probabil cretinul caută un loc de parcare. Când mă găsesc în spatele unui asemenea handicapat în trafic îmi închipui că el se gândeşte: oare eu ce vreau? de ce sunt atât de idiot? de ce mama nu s-a căcat mai bine, în loc să mă facă pe mine? oare ce caut eu aici? de ce sunt atât de prost? oare ce vreau să fac? etc. Idiotul nu ştie la ce foloseşte băţul acela de lângă volan, nu ştie care e stânga sau dreapta şi în final, fie îşi cacă maşina acolo, în mijlocul drumului , ca să meargă să îşi cumpere, ţăranul de e, brânză şi ceapă.

Ei, credeţi că progeniturile ăstuia, vor fi altceva decât nişte idioţi de şoferi mai mari decât părintele lor şi înverşunaţi ascultători de manele în orice moment al vieţii lor, chiar şi atunci când îşi fut mama în grup? Ei bine, nu!

P.S. Pictures are just for fun.

Cretini autoflagelându-se

Maladia Jakass născută printre ciudaţii din vest a lovit în plin şi creierele infecte din România care poartă ştanţa Mtv. Se găseşte câte un grup de tinerei, copii făcuţi din labă şi duşi de muscă, agresaţi sexual în copilăria lor zbuciumată, şi li se dă drept sarcină să se autoschingiuiască spre amuzamentul şi deliciul personal şi al altor idioţi care gustă asemenea show-uri. Nu pot descrie în cuvinte greaţa pe care am simţit-o când am dat din greşală peste imaginile cu cretinii în cauză. Se apucă băieţaşii să se lovească unul pe altul în coaie, să se pleznească prin părţile moi, să îşi bage ceapa în ochi, frişcă în nas şi aşa mai departe. Eu cred că ar mai putea include în show şi futerea mamelor lor în gură ca să le crească audienţa.

Măi frate, nu ştiu unde va ajunge lumea asta. Care o fi oare substratul acestor manifestări? Ce nevoi îşi împlinesc ciudaţii ăştia? Sunt bărbaţi şi au nevoie de puţină violenţă şi etalare a bărbăţiei? Dar cum oare poate să devină spectacol asemenea apucături contrare firescului. Omul, în mod normal, fuge de durere, chiar dacă are puterea şi tăria de a o înfrunta atunci când se cere. Dar care e plăcerea să te laşi bătut, să te expui singur la factori vătămători? Eu cred că nu este altceva decât o dovadă a dereglării psihice a celor care fac acest spectacol dar şi al societăţii care îl tolerează şi îl cumpără. Cuvintele mele sunt prea sărace; iată o mostră de cretinism:

Nunta la români

Trebuia să scriu despre asta pt că sunt câteva impresii vii şi proaspete în mintea mea acum. De curând fusei la o nuntă. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de perfectul simplu pt că nunta a fost în Ardeal.

Eu nu am fost învăţat de mic copil să merg pe la nunţi, şi le mulţumesc pt asta părinţilor mei. Tocmai de aceea am şi simţit pe propria-mi piele repercusiunile negative ale acestei bănci ţigăneşti la propria-mi nuntă când m-am bazat dor pe rude foarte apropiate şi pe prietenii deosebite. Oricum după ce m-am însurat a trebuit să le întorc la mulţi "favorul" cinstindu-i şi eu în funcţie de cursul euro, denominare şi alţi factori economici.

În fine. pt mine, mulţi din cei care merg pe la nunţi şi petrec de mama focului, poartă eticheta de ţăran, ţăran cu sensul peiorativ, ţăran cu apucături de ţărănoi împuţit. Vedeţi, la nuntă se bea bine, iar alcoolul are "darul" de a da pe faţă caracterul omului, dar în mod special apucăturile urâte şi tot ceea ce este mai urât. Sunt sigur că aţi văzut, dacă aţi fost pe la nunţile noastre, dobitoci ameţiţi care făceau pe deştepţii, dădeau sfaturi, polemizau pe teme de căcat sau doreau să arate ce tari sunt ei, deoarece mândria e strâns legată de toate căcaturile astea.

bun. Altă chestie: ţăranii sunt topiţi după joc. Joacă până curge săul de pe ei. Aici în Ardeal mai vezi câte o învârtită cu 2 femei şi un bărbat; e un fel de menage a trois; sau când vine unul şi o ia pe nevasta lu altu la joc: se uită unul la celălalt, bagă unul dintre ei o glumă tâmpită şi merge pe ring cu femeia lu ăstalalt care rămâne la masă la o beută sau cu ochii în soare. Mi se pare ca un fel de: "hai că îţi iau un pic nevasta să ţi-o fut şi după aia ţi-i aduc înapoi". Dealfel pe la nunţi mai au loc tot felul de flirturi, ispite şi băgări de mână. Pentru mine dansul, în special blues-ul e un fel de preludiu cu conotaţi sexuale. La ţărani e jocul. Eu văd dansul fie din perspectiva privitorului fie a celui ce dansează, dar numai cu partenera legală ca să spun aşa. Există şi câteva excepţii fără îndoială, când nu se poate pune problema unor conotaţii sexuale, dar în rest mie dansul, respectiv jocul mi se pare doar un bun motiv de a o pipăi pe ea respectiv pe el. Desigur nu am pretenţia să fie nimeni de acord cu mine; e doar părearea mea, pentru mine întemeiată, pentru ţărani sigur,nu.

o altă chestiune. La nuntă muzica trebuie să fie tare; şi atunci când oamenii sunt pe ringul de dans dar şi când stau să-şi leobărească ciorba care vibrează în farfurie. Muzica trebuie să fie tare pentru că ţăranii nu au între ei decât discuţii tâmpite şi fără sens, de genul: uite la aia cum e îmbrăcată, uite că a venit şi ăla, cât dai la cinste, ce urâtă e mireasa, ăla se uită după aia şi aşa mai departe. Ţăranii nu pot să poarte o discuţie inteligentă la masă.

Poate mai erau şi altele de spus, dar altă dată. Pentru mie nunta nu este decât o bancă ţigănească, o orgie de care mulţi au mare nevoie, un prilej de profit pentru anumite categorii sociale (popi, muzicanţi, fotografi, ăla care filmează, ospătari, patron restaurant, etc) şi un mare chin de multe ori pentri cei doi miri, stresaţi ca niciodată. Dar asta e! Suntem un popor de ţărani, înrobiţi unor tradiţii dobitoceşti cărora de mult le-am pierdut sensul şi le respectăm din inerţie.

Da, din nou

Da, ştiu s-a pus mult praf pe aici, nu a mai trecut nimeni de multa vreme nici chiar eu, dar mă doare în cur. Sincer după cât am scris de unul singur, şi am citit de unul singur, mai mulţi ani de zile în ceea ce a fost jurnalul meu, nu mă doare deloc să văd că nu sunt băgat în seamă. Ştiu că vor fi momente când voi fi propriul meu cititor şi îmi va face mare plăcere să văd ce gândeam o dată, când aveam mai puţini ani, când nu ştiam naumite lucruri, sau când o experienţă inedită era vie în sufletul meu. au fost multe momente în care m-am citit cu plăcere şi spun asta fără mândrie căci ştiu că iarăşi nu sunt puţini care probabil că nu sunt de aceeaşi părere cu mine în ceea ce priveşte calitatea ideilor exprimate aici. În fine, vorba lungă- sărăcia omului. Uite că din introducere am făcut un post, aşa că merg mai departe.

Comentarii

Poate unii o să creadă că ăsta e doar un blog de comentarii. Staţi liniştiţi; o să mai pun şi poze.
De data aceasta am plecat de aici şi am ajuns aici:

"Ei, fraţilor, aşa e. În România, când spui spital spui: mai multă suferinţă, mai multă durere, mai multă tristeţe şi mai multă deznădejde decât cea pe care ţi-a provocat-o boala! Dar treziţi-vă oameni buni!!!! Nu e nimic neobişnuit în asta! Nu vă daţi seama? Oamenii din ţara asta sunt RĂI! Da, sunt probabil printre cei mai RĂI oameni de pe pământ. Bunătatea nostră ţine de legendă şi de imaginar. Personalul medical e format din măcelari fără inimă, fiare copleşite de rutină şi învechite în patimi murdare. Politicienii sunt holera societăţii. Dar nu numai aceştia ci şi cei care fac justiţia şi cea mai mare parte a romilor, şi o mare parte a comercianţilor şi aşa mai departe, exemplele pot continua. Problema este că cei RĂI nu sunt o mică parte a societăţii, ci ei sunt majoritatea, adică ăştia suntem fraţilor. Uitaţi-vă la ştirile de la ora 5 şi vedeţi care este România. Cei care au fost prin occident, prin alte ţări ştiu despre ce vorbesc, adică văd diferenţa. Noi suntem şi vom rămâne nişte balcanici manelişti cu tare străvechi, cu năravuri josnice şi mereu la coada statisticilor. Paraziţii spuneau drept: "o trupă de căcat dintr-o ţară de căcat. Fuck you românia!"

Comentarii

Da, trec peste faptul că am fost din nou forţat de împrejurări să îmi schimb template-ul. Am blăstămat o grămadă la nenorocitul de care l-am luat şi am ales un model de la Blogger, care cred că mă va ţine mult şi bine( am auzit că au dat pe el cu un fel de spray care face să nu se pună praful). În fine.
Da, iarăşi comentez; am simţit nevoia acută de a comenta la un post lăsat de onorabilul Makavelis. el zicea ce zicea de un ginere linguşitor, puteţi citi la el ce a scris, iar eu am zis aşa: "Ehei, stai să vezi, în pula mea, ce cocoş sunt eu când tata e nabab super bogat, sau măcar cu o afacere care îi permite să îmi ia şi numai un amărât de Jetta sau Audi; să vezi ce aere îmi dau pe lângă socrul meu când îl fac să înţeleagă că eu am deja casa mea, că îi voi lua fata şi o va mai vedea numai când vrea muşchii mei. Da, e simplu să vb când eşti pe o altă poziţie decât pupincuristul ăla amărât, care poate nu vrea neapărat să parvină, însă îşi dă seama că vieţuind cu socrii căsnicia lui poate să se fută sau să devină un iad dacă nu încearcă să se înţeleagă bine cu părinţii ei, care, la rândul lor poate nu sunt oameni răi dar nici foarte deschişi la minte. Ei, da, dar dacă nu îţi convine zici că îţi bagi pula şi mergi în chirie; numai că îţi vine destul de greu să mai rupi în fiecare lună din salariul tău şi aşa de căcat meleoane bune doar ca să le arăţi socrilor că eşti independent şi eşti bărbat şi până la urmă poate nici nevasta nu are chef să se mute de la mama şi de la tata unde îi e cald şi bine şi să se ducă cu tine "mare cocoş" într-o gazdă sau chirie nenorocită. E uşor să diagnostichezi societatea aşa dintr-un ochi, însă ar trebui să cugeţi puţin înainte să tragi concluziile; anumite experienţe de viaţă ar putea să îţi schimbe optica."

Însă dacă aceste lucruri despre viaţă nu le cunoşti din experienţa proprie, atunci ai fi putut să îţi formezi un punct de vedere mai bun printr-o lectură susţinută (romane, nuvele etc.)

Dragii mei vorbesc din perspectiva omului măritat şi a unuia care a cunoscut câteva perechi de posibili socri. Problema locuirii sub acelaşi acoperiş cu înveninata de soacră, respectiv cu soţul ei şi probabil unul sau mai mulţi cumnaţi/cumnate, este una foarte sensibilă şi care cere multă atenţie dar ma ales tact. Aşa cum pt băiat mama şi tata sau fraţi/surori rămân cu aceste calităţi în sufletul lui, la fel e şi pentru ea. Deci dacă el nu o iubeşte pe soacra lui nu poate să îi pretindă şi ei să facă acelaşi lucru. În fine vorbă lungă. Tinerii vin din medii diferite cu năravuri şi principii diferite. Din partea lor se cere multă deschidere şi capacitate de înţelegere a unuia către celălalt. E foarte greu dacă unul dintre ei e luminat la cap şi celălalt e idiot. Cel cu cap va suferi enorm din pricina idioţeniei celuilalt. Aşa că în procesul acesta de simbioză a celor doi pentru rezultate bune e nevoie ori să fie amândoi rafinaţi ori amândoi idioţi. Altfel arată ca Bulă însurat cu prinţesa Diana.

Comentarii

Da, iarăşi eu. Tot mai des. Vă stresez? Vă deranjează că mă obosesc să scriu cu diacritice? Ei să ştiţi că aşa vrea muşchii mei? Hai mă c-am glumit, ce dracu! nu pleca! Stai! Mai am un comentariu; da, dinăla inteligent; da. ok.
deci eram eu aşa pe net. şi uite m-am dus la un blog pe care l-am găsit de curând şi care îmi place foarte mult. E ăla pe care scrie nou în lista din dreapta. Şi scria acolo frumos de căcatul de băiat a lu Cezar Preda, care Cezar Preda mai bine făcea un căcat decât copilul ăsta şi cred că ştiţi povestea. Dacă nu aici e pe scurt. Ei şi eu am băgat comentariul ăsta: "mă bucur foarte mult că am dat de acest blog. Găsesc aici materiale de calitate de actualitate şi incitante. Referitor la subiectul de faţă: mi-e scârbă de ceea ce se poate întâmpla în ţara asta. Parcă suntem într-un regim dictatorial sau burgezo-moşierist sau cine ştie de ce dracu de sistem că orice politician de căcat, orice patronaş cu câteva lovele mai bogat decât majoritatea populaţiei sunt deasupra legii. Eu sincer din băiatu lu Preda din putzulică ăla de 20 de ani cu BMV X 5 de pe plajă şi din ăla cu ferariul din Timişoara, aş face săpun, săpun cu care să ung sforile de spânzurătoare ale celor ca ei."

Chestia e, frate că eu am prins mare ură pe ăştia. Deci nu mă deranjează că sunt şmecheri, că se droghează, că se omoară, că fac cele mai dezgustătoare şi de căcat lucruri. Îi urăsc de moarte pentru că atentează la viaţa şi la siguranţa unor oameni nevinovaţi. Ăia de pe plajă nu aveau nici o vină ca să îi calce excrementul acela de 20 de ani; inginerul din Timişoara, angajat la o companie multinaţională, nu avea nici o vină când la omorât fecala cu ferari pe trotuar şi aşa mai departe. Deci frate eu aş face sincer, o asociaţie secretă, o frăţie, ceată de haiduci, ce vreţi care să aibă ca principal obiectiv exterminarea ăstora. Nu e de glumit; societatea noastră e infectată; ar avea nevie de o epurare extremă. Poliţia nu mai face faţă şi e subjugată politicii şi banului! Motocicliştii sunt mai tari decât forţele de ordine; merg pe unde vor ei şi cum vor ei. Nule pasă de nimeni şi de nimic. Noroc că mai e câte unul care dă cu dacia cu spatele şi nu se asigură prea mult. Deci beizadelelor, vă doresc MOARTEA! DA MOARTEA! INFECŢILOR CU BANI SĂ MURIŢI FIRAŢI AI DRACU CU CEI CE V-AU CRESCUT CU TOT!

Oare ce să fie?

O dată, mai demult, navigând eu aşa încet pe net, am prins o ştire cu o fetiţă mică mică, ale cărei poze de oameni mari au fost postate pe net. Şi uite aşa am ajuns şi eu pe deja mult prea celebrul, de-a dreptul principalul http://pitzipoanca.org/. Pe care l-am stimat şi apreciat atât de mult pentru pozele pe care le postează (nu pentru comenturile alea inteligente. la mine imaginea spune totul. înţelegi?) încât l-am şi pus în lista cu adrese faine de pe preaumilul şi necititul meu blog. Se face însă că într-o zi cu soare, (ce talent de Ion Creangă am!) uitându-mă aşa uşor prin jurnalul naţional să găsesc pe ultima pagină o chestie ce pare a fi o copie grosolană şi nesimţită după ideea pitzipoancelor. şi nu vorbesc în vânt. Am mărturie! Iată:





Deci, ce ziceţi? Se poate aşa ceva?
Click pt mărire.

Comentarii

da, revin la categoria comentarii. Unii poate ar avea ceva de obiectat. Să obiecteze aşadar!
Navigând aşa pe net, am sărit de la celebritatea pitzipoancelor la celebritatea unui alt tip care a fost infectat cu celebritate de ele. În fine, nu am nimic cu tipul, nu mi se pare slab, prost, nu mi se pare nicicum pt că nu am zăbovit prea mult pe la el. am lăsat doar câteva vorbe la acest material. Iată vorbele:

"Da, mă, să-mi bag piciorul, ai ajuns mare! Felicitări, ce să zic. Uite şi eu smeritul bag aici un comentariu mai smerit decât mine şi mă gândesc că sigur nu va fi citit (nici eu no o să mă mai obosesc să îl citesc ca să văd dacă am ceva greşeli) căci acum ai multe comentarii, mulţii vizitatori, trafic, treburi, vin reclamele, vin bani, celebritatea deja e la ea acasă, ce mai. Ce n-aş da să mă bage şi pe mine în seamă pitzipoancele, să mă lase măcar să mă ating de colţul hainelor lor ca să mă molipsesc şi eu de celebritate, să curgă banii gârlă din adsense şi alte reclame, să pun câte o poză pe blog şi să cadă toţi în nas, să mă aduleze cititorii, să fiu chemat la evenimente mondene, să... dar stai! ajunge. am visat cam mult. mă întorc la anonimatul meu, la mediocritatea mea. Scuză-mă că ţi-am păta blogul cu un asemenea comentariu. Dacă vrei, poţi să îl ştergi, desigur, dacă îl vezi"

Da, ştiu

Da, mă ştiu că sunt leneş, că scriu rar, că uneori sunt sterp, aproape la fel de sterp cu sunt unii bloggeri fără pic de paginaţie, doar cu ce i-a născut măsa şi ce-au mai văzut pe net sau la televizor. Nu spun că eu am citit. neeee! La mine se leagă însă altfel ideile şi cuvintele. atâta tot. aşa că lăsaţi-mă în pula mea! Care vrea să intre să citească şi vrea să intre, să intre, care nu, nu.

P.S. 1 Ce post aiurea!
P.S. 2 dar e libertate, poţi să scrii ce vrei!

de mult voiam să zic şi eu

S-a scris mult despre asta; nu-i nimic; am să scriu şi eu; nu strică o vorbă în plus. Şi pe mine m-a curentat când am văzut majestuosul sân al Zânei surprizelor surprinsă pe o plajă de răutăcioşii paparatzi de la CanCan. Cu toate acestea aşteptăm mai mult de la minunata moldoveancă, şi asta până nu îşi va pune timpul amprenta asupra formelor ei apetisante. Vorbă multă nu mai este. Felicitări băieţilor cu zoom şi claritate pe obiectiv şi aşteptăm în continuare recidive obraznice. vrem ca toată vraja zânei să fie dată pe faţă. De acum înainte nu ne vom mai mulţumi cu fărâmituri de genul celor mai de jos:

aşa numa...

Mă uitam din greşală serile trecute la un fil mai vechi cu Van Dame. Eram într-o trecere mai lentă peste canale şi am zăbovit chiar puţin la filmul acesta. Ma izbit însă stupizenia de care sunt bănuiţi cei care ua urmărit sau încă mai urmăresc aceste filme. Ştiu că sunt făcut demult însă cred că şi pe vremea aceea exista logica.
Personajului negativ, eroul Van Dame îi bagă în pantaloni o grenadă - cu cuiul scos desigur - . Personajul negativ scoate grenada, şi, în loc să o arunce spre Van Dame şi spre fată, lucrul cel mai logic în situaţia dată, el preferă să demonteze, respectiv dezamorseze grenada. Firesc însă, conform scenariului, soarta nu ţine cu el şi o scânteie fatală duce la producerea deflagraţiei şi la sfârşitul idiotului personaj negativ.
Nu e mare lucru, însă genul acesta de idioţenii tind să fie tot mai prezente în filmele de acţiune recente. Nu e cazul acum să dau prea multe exemple, voi aminti doar de monumentele de cretinitate Hulk şi Spider Man, care dealtfel le-au şi dat nota americanilor. Ce să zic în sitiaţia aceasta va trebui să apelăm tot mai des al arhiva cu filme vechi dar de calitate (cine are aşa ceva).

Proşti prinşi în vizor

Aceasta ar putea reprezenta o altă secţiune a blogului, deoarece, în fiecare zi, pe stradă, îţi este dat să vezi nişte ciudaţi, ţărani, proşti sau alte specimene care ţin neapărat să arate lumii cât de idioţi sunt. aşa se întâmplă şi cu specimenul care deţine maşina din imaginile de mai jos. Un tip special, cu o maşină specială: "renault floryn". E clar, e maşină din străinătate, se vede de la o poştă: floryn e scris cu "y". Ăstuia şi salvarea şi poliţia şi pompierii, chiar dacă sunt în misiune îi dau prioritate. în toată lumea asta nu mai găseşti unul care să conducă o maşină floryn. pe maşina mea o cheamă Logan, da, ca pe ăla din X-Men, dar nu e nici pe departe la înălţimea renault-ului floryn:

Clik pe imagini pentru mărire.

Comentarii

Da, chiar aşa m-am gândit să intitulez o secţiune a acestui blog. Va fi o chestie care îmi va uşura într-o anumită măsură "munca" aici şi în acelaşi timp, articolele altora vor fi ca o sursă de inspiraţie, însă nu în sensul că îi voi plagia, aceasta deoarce viziunea asupra problemei în discuţie va fi una proprie nu copiată din altă parte. Am început, fără să vreau, cu comentariul la o poză cu un preot şi o preoteasă, prezentă pe blogul unui prieten pe care îl apreciez foarte mult. Acum voi continua la secţiunea comentarii cu câteva rânduri pe care le-am scris pe makavelis, în urma unui articol frumos, chiar astăzi:

"Iulia dragă, scrii mult ceea ce presupune puţină răbdare din partea cititorilor. Spun puţină, deoarece textul e frumos şi reuşeşte şi el să ţină omul aproape. Terapia prin scris o practic de multă vreme; e drept cu unele întreruperi, care se pot întinde uneori pe luni de zile. Pentru mine a fost şi este un exerciţiu foarte frumos de autocunoaştere. Multe lucruri mi s-au revelat doar în faţa unui caiet de 48 de file în care scriam întotdeauna doar cu stiloul. Terapia aceasta e un fel de “dăruind vei dobândi” al lui Nicolae Steinhardt; e ca atunci când explici cuiva un fapt, care pe măsură ce vorbeşti ţi se revelează şi ţie tot mai mult. Terapia acesta prin scris de care vorbeşti tu e ca un fel de refulare, ne debarasăm de o încărcătură, pe care, în lipsa prietenului perfect, o încredinţăm unei foi de hârtie.
În altă ordine de idei, lupta pe care vrei să o duci în viaţă poate fi una frumoasă, dar e pasibilă de multe greşeli; ai putea să urmezi unui crez asemănător celui din “If” a lui Rudyard Kipling. Din ceea ce ai scris am înţeles că nu ai o căsnicie tocmai fericită. Ei, aici ar fi foarte multe de scris. Căsătoria, din câte ştiu eu, e doar începutul unui drum greu plin cu renunţări, cu greutăţi, cu dureri şi grele încercări, alături de puţină fericire şi câte o bucurie pentru care ţi-ai da viaţa. Nu cunosc detalii, dar pentru un copil poate e mai greu cu un singur părinte decât cu amândoi chiar şi lipsiţi de dragoste unul pentru celălalt. Visezi frumos, însă marea ta dragoste va trebui să fie şi un tată bun şi iubitor pentru copilul tău, ceea ce în zilele nostre e cam greu de realizat. În fine, nu vreau să depăşesc articolul cu comentariul în ceea ce priveşte lungimea. Mie mi-a plăcut cum ai scris, însă nu în totalitate şi ceea ce ai scris. Îţi doresc ca Dumnezeu să îţi descopere ceea ce e mai bun pentru fetiţa ta şi pentru tine."

voi ce părere aveţi?

navigam încet şi liniştit pe un blog al unui prieten. când deodată ce văd?
da. imaginea de mai sus. eu am comentat aşa: "Părinte, toată stima pentru calitatea pe care o aveţi, însă mi se pare că aveţi un stil cam pretenţios. Mă refer la pluralul cam arhieresc în mod special. Poza mi se pare a fi în stilul străbunicilor mei şi chiar dacă acolo sunt părintele şi doamna preoteasă se putea aborda o altă poziţie. raportul de subordonare al doamnei e evident, poate chiar izbitor şi, mie cel puţin, nu mi se pare firesc în zilele noastre. Nu susţin feminismul, nici porasta emancipare a femeii contemporane, ci cred în rolul bine determinat şi cu totul special pe care îl are femeia creştină, însă poziţia pe care o aveţi în fotografia cu pricina, dacă aţi fi avut o altă îmbrăcăminte s-ar fi crezut că sunteţi un boier cu slujnica. Îmi pare rău dacă v-am făcut supărare dar haideţi să fim mai calzi. Dacă sunteţi un convertit la ortodoxie de curând, mi-aş permite să vă dau un sfat: feriţi-vă de talibanism sau habotnicie".

Voi ce părere aveţi?

În era foto

În era foto nu iertăm nimic. Şi cel mai prost dintre noi are un celular cu cameră sau un aparat digital săpunieră cu care capturează chestii care lui i se par demne de amintire. În fine vreau să pun acum câteva poze făcute în ultima vreme şi să-i spun fiecăria povestea, comentariul.

1.
Cum aş fi putut să nu prind un asemenea specimen? Băiatu are o coajă de dacie care cică e nervoasă. Da, e nervoasă că o depăşesc mereu alţii!
După cum puteţi observa stăpânul polizorului şi-a lipit şi un acţibild: un iepuraş: adică fute nervos? sau fute maşina nervoasă pe la spate? părerea mea...


2.
Imaginile sunt din oraşul unde locuiesc. Frumos, nu? încă nu aţi văzut tot.


3.
Un logan tunat, sau trăznit. Oare şi ăsta era nervos? sau nervoasă? sau trist?

4. Am împlinit de curând 12000. Nu e mult dar e ceva. Am fost împreună mereu, metru cu metru; de multe ori doar eu şi ea, maşina mea. EEEEEEEEEEi, glumeam. doar nu credeaţi că.... nu? ok. m-am liniştit. Noapte buna! (:

Incredibil!

Da, incredibil! Cel puţin pentru mine. Eram într-o zi la semafor în urbea mea îndreptându-mă spre o locaţie oarecare. Stăteam frumos pe banda din mijloc pentru deplasarea înainte iar în dreapta mea se afla o doamnă cu un audi A4 break, care se îndrepta în aceeaşi direcţie. Eu am cam învăţat semafoarele prin oraş şi nu îmi place deloc să dorm prin intersecţii cum fac alţii. Doamna din dreapta putea lejer să îmi fie mamă, iar eu nu sunt foarte tânăr; astfel mă gândeam că deşi se află într-o maşină cu ambiţie sexul şi vârsta vor acţiona ca o puternică frână pentru partenera de trafic. Până să se facă verde, am observat totuşi că femeia era destul de îndrăzneaţă şi cu toate acestea uriaşă mi-a fost surpărinderea să văd că s-a pus să dea o linie cu mine la plecarea de la semafor. Cu altcineva nici nu m-ar fi interesat că mă depăşeşte, dar în aceste caz era prea de tot. A avut un uşor avans în faţa mea, câştigat fără probleme prin puterea cailor de sub capota lui A4 (eu conduc o amărâtă de maşină soră cu loganul de 1.4), dar apoi diferenţa de vârstă şi sex şi-a spus cuvântul: ea a rămas blocată între câţiva amărâţi iar eu speculând situaţia din trafic şi prevăzând mişcările celorlalţiparticipanţi la trafic, m-am strecurat în faţă pe banda a doua şi dus am fost. Bătrâna doamnă a rămas astfel în urmă cu ruşinea şi obligaţia de a se resemna şi de a-şi accepta condiţia de neputincioasă în faţa spiritului tânăr. Amin!

guess who's back

Pfiu! ce praf pe aici măi frate! Cred că nu a mai dat nici dracu pe aici de foarte multă vreme. Ei, ce să-i faci, timpul nu este atât de generos cu toată lumea şi blogul nu poate fi primul pe lista de priorităţi a fiecărui deţinător de blog. parcă un pic mă mustră conştiinţa faţă de cei 2 sau trei vizitatori pe care îi aveam. Dragii mei, subiecte sunt multe să ştiţi. Nu trece o zi fără să simt de câteva ori impulsul de a mai pune câteva rânduri aici pe blog însă treburile cotidiene se înghesuie până seara târziu, când oboseala ucide orice impuls la acţiune. Voi încerca zilele acestea să mai recuperez şi să îmi recâştig "faima".

Rezonanţe

Stăteam şi mă gândeam zilele trecute la ideea de blog. Dacă stau să cuget bine, eu aveam blog cu mult timp înainte să ştiu că există sau ce este internetul. (Vedeţi ce bătrân sunt?) Cu ani în urmă, fecior fiind, aveam şi eu, după o idee preluată din familie, un jurnal în care scriam, uneori zilnic, uneori la intervale de luni de zile, lucrurile care mă frământau. Fie că era vorba de dispute cu părinţii, fie că era vorba de o nouă mare dragoste, fie că voiam să scriu despre un fapt inedit pe care l-am întâlnit, deschideam acest caiet de 48 de file, de obicei de matematică, şi scriam acolo ceea ce mă frământa. Ceea ce era în paginile acelea doar eu ştiam, şi nimeni altcineva, deoarece ascundeam caietul cu mare atenţie. Şi simţeam de multe ori o mare nevoie de a scrie. E evident aşadar, că singura persoană pentru care făceam acest lucru eram eu. Pentru mine era un fel de refulare şi totodată o clarificare a anumitor situaţii sau idei. E ca atunci când explici un anumit lucru unei alte persoane şi constaţi că lămurindu-l pe celălalt lucrurile devin mai clare şi pentru tine însuţi. Această idee se leagă foarte strâns de conceptul - dacă îl pot numi aşa - "dăruind vei dobândi" al lui Nicolae Steinhardt.
În acel caiet îmi scriam eu gândurile, acolo, mă lămuream eu pe mine în legătură cu u anumit fapt, acolo mă destăinuiam eu deplin, fără să îmi fie teamă că prietenul meu cel mai apropiat, jurnalul mă va trăda într-o zi, că va spune cuiva frământările mele şi tot ceea ce mă doare. La un moment dat aveam vreo 3 caiete pline care ascundeau gândurile mele de ani de zile, apoi într-un gest pripit le-am ars, sărăcindu-mă astfel de multe amintiri.
Aici, pe blog, de multe ori aş scrie, şi uneori chiar o fac, doar pentru mine iar un oarecare anonimat îmi dă un iz de intimitate, dar recunosc că m-aş bucura ca anumite gânduri de-ale mele să găsească uneori ecouri asemănătoare şi în alte suflete, care trec pe-aici...

Direcţionare

ia uitaţi-vă mai jos la articolul cu pisicuţele pitzipoancele şi ziceţi ce părere aveţi. Lupta pe care o duce şi Andrei are noi şi puternici oşteni.

De-ale blogului

Măi frate, uite, şi eu un mic bloggerist tânăr, fără un trecut prea strălucit în acest domeniu, mă apuc să vorbesc despre ceva la care mai mult cuget şi visz decât acţionez. (Exprimarea e aşa necenzurată, ne corectată, necoerentă, ne... cum vreţi voi, important este ca voi, cei doi sau trei vizitatori ai blogului meu, să înţelegeţi ce vreau eu să exprim aici). Aşa... Deci, vreau să zic: nu e bine într-adevăr să umpli blogul cu filmuleţe, dar tre să ţii cont că şi vizitatorii sunt ca nişte copii, adică se plictisesc de articole lungi care nu îţi dau nici o pauză de publicitate, şi care chiar dacă sunt întemeiate şi bazate ca şi cel de faţă, de la un moment dat te fac să dai cu scrolul repede, ca să vezi cât a mai rămas de citit sau dacă nu apre vreo poză , ceva. O imagine vorbeşte cât o mie de cuvinte, un filmuleţ ce să mai zic. Tocmai de aceea are o asemenea amploare you tube-ul şi alte site-uri asemenea lui. Chestia este să ştii să ţii aprins interesul clientului, căci ceea ce pentru tine e interesant poate pentru altul e doar ok. Aşa că nu are rost să vă mai plictisesc cu chestii plictisitoare şi închei cu o poză care nu are nici o legătură cu subiectul, dar decât să mai bag încă o mie de cuvinte...

Nu ştiu ce să cred oare o fi adevărat?

Pisicutelor v-au ajuns blestemele

Nu ştiu când s-a înfiinţat,dar m-am bucurat foarte mult când am gasit acest site care le dă peste nas fetizdelor cu fumuri şi impresii în cap cu mâncărimi puternice în zona inghinală şi care nu ştiu cum să şi-o tragă mai cu faimă. Se pare că site-ul cu pricina ar fi făcut tot de nişte reprezentante ale sexului frumoooooooos, iar dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, atunci trebuie să spun că autoarele au calităţi (intelectuale) deosebite. http://pitzipoanca.org/ e nou pt mine, un novice al internetului, după numărul de comentarii cred că are notorietate de ceva vreme. (de pe vremea când a apărut hi5 poate) ia uite o pitzipoancă:

Costel Busuioc sau ţăranul care s-a ajuns

Nu mai trebuie să-i facem niciun fel de prezentare deja preacelebrului Costel Busuioc, zidarul fără şcoală, fără bani şi fără prea multă minte, dar înzestrat, fără voia lui, cu o voce extraordinară, această cenuşăreasă, care s-a curăţit pe dinafară dar s-a murdărit pe dinăuntru. Costel merită tot succesul de care se bucură acum pentru vocea lui. Este drept însă că el a şi picat foarte bine ca o ştire de senzaţie pentru presa noastră şi nu numai, deoarece povestea unui imigrant sărac venit din România în Spania şi care reuşeşete o asemenea performanţă ar putea reprezenta chiar subiectul unui film de succes, deci cu atât mai mult aduce audienţă unor televiziuni moarte sau leşinate care sunt avide după senzaţional. Pt mine Costel şi-a dat nota în momentul în care s-a distanţat faţă de soţia lui, şi mai ales faţă de copii.
E drept că nu poţi cere de la un asemenea om, cu o copilărie vai şi amar, care nu ştie ce e aceea iubire din partea părinţilor, să înţeleagă ce înseamnă o familie. Costel, acum probabil că nu ştie cum să se despartă de tot trecutul său într-un mod cât mai puţin mediatizat, ca să nu-i fie afectată inaginea actuală, şi să profite din plin de ceea ce are acum. Visează, dacă nu a trecut deja la fapte, la femei care arată mult mai bine decât nevasta din ţară la desfătări pe care nu ar vrea să le împartă cu nimeni, aşa cum a făcut în copilărine cu nimicul pe care îl avea. Dar Costele frate, copii aceia sunt carne din carnea ta, în momentul în care tu te-ai îndepărtat, în felul în care ai făcut-o, de ei tu te-ai căcat pe tine, în sensul că ţi-ai şi dat notă şi ai arătat că în ciuda darului extraordinar pe care îl ai, în fond eşti tot un om de nimic. Mă cac pe vocea ta!
Ia uite celebritatea unde duce:

MIrcea Badea cu umor

Sincer, faţă de MirceaBadea nutresc cam aceleaşi sentimente ca şi cârcotaşii. E un prost fudul cu priză la proşti. Mi se pare perfect justificată plasarea emisiunii lui la ore fără audienţă. Dar iată că l-am prins într-un moment în care areuşit să mă facă să zâmbesc. E drept însă, că şi subiectul e unul generos.

Ziua cea mare se apropie

The official date for the launch of Firefox 3 is June 17, 2008.

Da, este adevărat! Vom putea fi fericiţii utilizatori ai lui Firefox 3 începând din 17 iunie 2008. Dacă iubiţi Firefox alăturaţi-vă acestei acţiuni de amploare reprezentată de marea download-are din ziua lansării, creatorii acestui browser dorind să stabilească un record demn de Guinness în ceea ce priveşte numărul descărcărilor.

Să navigaţi bine!

One of those days

"Ora 6. De fapt mă trezisem şi mai devreme, pe la 4.30 iar ceea ce am făcut până la 6 când a sunat alarma telefonului nu se poate numi somn. Trebuie să mă ridic din pat şi să mă duc la servici; un servici care nu îmi oferă mare lucru, decât o oarecare notorietate într-un orăşel de provincie în care poţi fi cunoscut oricum, şi fără să faci ceva deosebit pentru că e ca un mic târg în care toţi povestesc despre toţi. Îmi dau seama că de ceva vreme sunt om mare cu nevastă şi copil şi că nu mă mai pot sustage de la anumite obligaţii, indiferent cât de neplăcute ar fi. În fine îmi iau pe mine hainele lăsate din ziua precedentă pe un fotoliu de pe hol şi încerc să mă organizez în timp util pentru a pleca la lucru. Dezordinea din casă se asortează perfect cu ziua de rahat pe care o încep. Una din acele zile în care ştiu că am mult de lucru, că am de făcut o mulţime de chestii şi chiar nu ştiu cum le voi da de cap. Odihna pe care mi-o doresc atât de mult, somnul mult-visat e, la această oră, un deziderat mult prea îndepărtat. Aerul rece de afară mă înviorează puţin, dar ştiu că nu durează prea mult.
Conduc spre servici parcă plutind pe valuri şi încep cu o leneşă scârbă o nouă zi de frecat menta pe sume simbolice. Şi stând aşa pe scaun în faţa calculatorului de la servici mă gândeam că hărnicia în folosul comunităţii nu mi-ar face nici un bine şi astfel mă apuc să scriu acest articol care a ieşit precum şi starea mea: oribil.
Cireaşa de pe tort într-o asemenea zi de rahat e un şef idiot, un om cu morcov în cur, înţepat, dar de altfel un tip foarte de treabă când vrea să se aibă bine şi cu cei de sub el. Sincer nu sunt mai suparat eu pe el decât e el pe mine, dar într-o asemenea zi anumite remarci şi vorbe nu fac decât să amplifice mizeria. " V-am prezentat un fragment din neantul unui om blazat

Oare ne pasă?

Am văzut de multe ori filmuleţe în care se prezentau foarte frumos nişte statistici referitoare la diverse probleme ale umanităţii. Şi pe mine la fel ca pe mulţi alţii mă impresiona pe moment acel montaj şi o vreme îmi rămâneau în minte fragmente din cele ce erau prezentate acolo. Însă destul de des mi se întâmplă să mă gândesc că de multe ori când eu stau cu burta plină în faţa calculatorului, la televizor, în maşină, în pat, chiar şi la serviciu, în acelaşi moment, n alte colţuri ale lumii, copii nevinovaţi suferă de foame şi de sete sau sunt loviţi de alte nenorociri cumplite. Vă gândiţi că de atâtea ori sătulii de noi tragem apa potabilă la toaletă şi astfel se duc peste mizerii câţiva litri de apă după care unii oameni tânjesc enorm, sau poate mor din cauză că le lipseşte? E trist. Preferăm de multe ori să nu ne gândim l aceste lucruri prea triste noi cei îndestulaţi care nu prea ducem grija celor strict necesare vieţii. Şi chiar şi acest post al meu va fi împins de timp şi de alte articole tot mai jos şi va fi uitat undeva pe această mare care este internetul şi poate ne vom aduce aminte de aceste lucruri doar atunci când lipsa ne va ajunge şi pe noi. Izvoarele nu curg veşnic...

Amuzant

Se zice, şi e adevărat că o imagine face cât o mie de cuvinte. Ce să mai zicem de un filmuleţ. Nu o să scriu prea mult. Mai precis o să mă folosesc de un copy-paste şi vă la să vă delectaţi puţin cu minunatul Benny Hill.
Alfred Hawthorne Hill sau, pe intelesul tuturor, Benny Hill, s-a nascut in anul 1924 in Southampton. Cariera sa nu s-a rezumat la celebrul show de televiziune, The Benny Hill Show, pentru ca Alfred a fost nu doar un actor talentat, ci si cantaret.

Inainte de a ajunge comedian, Hill a lucrat ca laptar, paznic, sofer si chiar tobosar. Pentru ca isi castiga existenta destul de greu, a fost incurajat sa intre in lumea televiziunii. Mai intai a lucrat ca asistent pe un platou de filmare. Hill a fost mereu un mare admirator al comedienilor, unul dintre "greii" acestei meserii inspirandu-l, de altfel, in cariera lui de mai tarziu. Cu ajutorul acestuia, Alfred Hawthorne Hill devine Benny Hill si isi incearca norocul ca actor. Pentru inceput, tanarul comedian presteaza pe scene mici, ale unor cluburi de noapte sau teatre necunoscute. Primul show pe care Hill l-a realizat a fost intr-un club de striptease.

Incercand sa tinteasca mai sus in cariera, Benny isi ia inima in dinti si se inscrie in cadrul unei preselectii pentru un rol la un teatru destul de cunoscut in Londra, renumit ca fiind rampa de lansare pentru tinerii talentati care isi doreau acest lucru. Talentul lui Benny insa nu a convins si a fost refuzat. Nu si-a pierdut increderea in sine si a mai participat la o preselectie, de data aceasta pentru un rol foarte mic intr-un teatru de amatori, incercare incununata cu success.

Cu echipa de teatru Hill nu-si putea permite decat sa calatoreasca prin Europa, oportunitate care, daca pentru altii parea insuficienta, pentru el a fost de foarte mare ajutor. Benny a reusit prin turneele europene din Franta, Germania si Olanda sa invete cateva limbi straine, ajungand in scurt timp sa stapaneasca germana, franceza si olandeza foarte bine, ceea ce ulterior l-a ajutat enorm.

Intre cel de-al Doilea Razboi Mondial si momentul in care a intrat in televiziune a mai lucrat pentru o scurta perioada la radio, acolo unde il cunoaste pe viitorul sau partener din The Benny Hill Show. Talentul lui Hill nu a ramas neremarcat si dupa ce reuseste sa isi faca un nume in teatru, confirmand si in radio, postul de televiziune BBC ii propune sa incerce sa realizeze un spectacol de comedie. In anul 1969 The Benny Hill Show toarna primele episoade.

Succesul a aparut imediat, peste noapte chiar, iar Benny Hill, un actor talentat dar necunoscut publicului larg, devine o vedeta in toata regula. The Benny Hill Show incepe sa se filmeze in anul 1969 si pana in anul 1989 ruleaza fara intrerupere, castigand toate premiile de profil si facand din actorul Alfred Hawthorne Hill un star international. Din omul modest care traia de pe o zi pe alta, Hill dobandeste un statut prin care strange o avere estimata la 10 milioane de lire.

Cu toate acestea criticii nu i-au dedicat cronici foarte bune, din cauza faptului ca umorul pe care il aborda nastea controverse la acea vreme. Hill folosea in comediile sale un subiect tabu, sexul. Acuzat in nenumarate randuri de sexism Benny a urmarit sa dezvolte cat mai bine acest subiect tratandu-l cu un umor de calitate.

Printre cei mai importanti fani ai actorului a fost si celebrul Charlie Chapplin, care a murit in anul 1977. Hill a descoperit acest lucru in momentul in care a fost invitat la un dineu de familia acestuia. Chapplin avea o colectie impresionanta de casete video cu actorul englez.

Anii '90 nu au fost o perioada fericita pentru Benny Hill, din pricina problemelor de sanatate, aparute ca urmare a faptului ca se ingrasase foarte mult, iar inima parea sa ii cedeze. Doctorii l-au sfatuit sa slabeasca, dar sa se si retraga din viata publica care il obosea in ultima perioada foarte mult. Hill a ignorat sfatul medicilor, incercand sa isi finalizeze toate filmarile propuse.

In anul 1992, in preajma zilei de 19 aprilie Hill moare. Este gasit dupa cateva zile pe fotoliul sau, sezand in fata televizorului. Cauza mortii: infarct.

Template-uri pt oricine

Hai să încerc să fac un mic bine dacă pot. În lunga mea căutare a template-ului perfect am găsit mai multe site-uri cu învelitori de bloguri, adică feţe. Iată şi direcţiile: http://blogger-templates.blogspot.com/
http://blogger-tricks.blogspot.com/2006/06/blogger-template-tutorial-3-column.html
http://webtalks.blogspot.com/2007/04/downlaod-three-column-new-blogger.html
http://www.bloggerbuster.com/2008/02/101-excellent-blogger-xml-templates.html
http://b-themes.blogspot.com/
Cam astea mi-au mai rămas printaburile mozillei. Dacă vă folosesc, mă bucur.

New

Cred că aţi constatat cu toţii schimbarea la template a blogului meu. Unul din cele mai jalnice bloguri din cate există pe internet. Tind însă să cred că şi la capitolul jalnic nu excelez. A fost o schimbare grea, a fost mult de muncă (pentru mine), dar a meritat. Noua imagine chiar mi-a dat la început un impuls de a scrie de a munci, de a atrage cititori, de a stârni discuţii, însă fiecare zi cu răutatea ei mi-a ucis timpul necesar pentru a-mi împlini visul. E ooră destulde târzie şi aceasta la care scriu acum. Postul acesta nu cred că va încânta pe nimeni... şi uite aşa, mergem mai departe. Singurele comentarii la care mă aştept sunt cele în barbă, de genul: "cine dracu m-a pus să intru aici, ca să pierd vremea?"

Firefox my love

Cu bucurie mărturisesc că şi eu, la fel ca mulţi alţii, sunt un harnic utilizator de firefox. Frecvenţa utilizării o depăşeşte cu mult pe cea a altor activităţi curente cum ar fi somnul, mâncarea sau altele. De data aceasta sunt cu atât mai bucuros, cu cât pot şi eu să aduc o mică, foarte mică, (virgulă) contribuţie la răspândirea deja cunoscutului Firefox 3, prin ataşarea în acest blog a unui banner care anunţă ZIUA CEA MĂREAŢĂ A MARII DESCĂRCĂRI. Să ne unim cu toţii în cuget şi simţire, şi să mărturisim cu fapta, credinţa şi slujirea noastră pentru o navigare cât mai bună pe învolburatele ape ale internetului!
TRĂIASCĂ FIREFOX ŞI MAMA LUI!

Snake

O să zică lumea că umplu blogu cu filmuleţe. Ei ce să fac? Dar oricum, din câţi vizitatori am, nu cred că sunt prea mulţi care să se supere. Am găsit din nou o chestie drăguţă şi vreau să o împărtăşesc cu voi, sau cu tine, sau poate doar cu mine...
În fine, iată un snake cu totul şi cu totul original, zic eu.

Hai să ne mai amuzăm un pic

Ce băiat finuţ o să iasă de aici...


bine că nu e EMO şi s-o întrebe pe mă-sa: pot să îmi iau glanda?


aproape mi-au dat lacrimile...


ce scroafă! ce porci! îţi arată prăjitura şi apoi ţi-o iau din faţă


bine că nu avea umbrelă din aceea lungă...


să vă fie de bine. tema comună voia să fie prezervativul

Iluzii optice uşor de digerat

Că tot vorbeam de ciudaţi

Cred că nu sunt singurul căruia i se întâmplă să găsească uneori asemănări destul de mari între feţele anumitor persoane pe care le vede. Iată şi eu am găsit ceva de genul acesta cu ajutorul vărului meu, în a cărui oraş se află un personaj ce seamănă, după părerea mea, cu celebrul hoit (nu pot să zic nici măcar animal) JOSEF FRITZL din Austria. Băiatul acesta, pe numele lui Stoica Liviu, cică ar fi doctor psihiatru, şi chiar profesor la universitatea din localitate iar acum candidează pentru şefia CJ de acolo. Gurile rele şi nu numai, spun însă că dom' doctor are în cârcă diverse căderi în păcat, şi de aceea mă gândeam că se apropie şi dpdv al caracterului de bestia sus-numită. Poza pe care o am eu acum e cam ofilită şi nu redă prea bine asemănarea, dar dacă voi face rost de la văru de un afiş electoral sau de o poză mai recentă a personajului în cauză vă veţi convinge că am dreptate.
.

Emo kids sau copii de mână tristă

Acum că tot e la modă subiectul cu copii aceştia emo, vreau să zic şi eu ceva până nu expiră. Exprim aici o părere personală, pe care nu am pretenţia să şi-i însuşească nici unul din puţinii cititori. mie mi se pare că kidiştii aceştia trişti cam exagerează. Dacă obiectivul lor e să vadă cum e să te sinucizi, de ce se mai cheltuie pe belciuge şi văcsele, pentru a-şi poci feţele? Mulţi dintre ei ar fi copii frumoşi însă prin felul se machiază şi se îmbracă, te induc în eroare şi în privinţa sexului şi te mai umplu şi de scârbă. Mie emo ăştia îmi amintesc de copilaşul acela din filmul "the grudge" care făcea ca o pisică în călduri. Şi eu am fost atras de teribilism în tinereţe, însă era unul optimist; şi chiar dacă uneori eram furios pe lume şi mă simţeam atras de puterea unor super eroi, mai mult sau mai puţin luptători pentru bine, nu mă ţinea mult, nu făceam din asta un stil de viaţă şi un ţel. În fine, pe mine cel puţin copiii ăştia cu jumătate de faţă acoperită de un păr ce stă aiurea, cu belciuge în diverse părţi ale corpului şi cu haine cât mai ciudate, mă dezgustă foarte tare. Ce să zic măi, optimist viitor mai reprezentaţi voi pentru ţara asta; luaţi-vă de mână cu ăsta micu chinezuţu supărat şi împuşcaţi-vă în ce vreţi voi...

Rromania... ţară de ...

Astăzi am văzut astăzi pe site-ul antena 3 o ştire despre o profesoară de desen din Bucureşti care a fost muşcată de un câine. M-a impresionat durerea femeii, dar şi felul în care şi-a expus ea necazul, cu o oarecare resemnare dar şi cu multă tristeţe deoarece e o femeie frumoasă iar maidanezul a lipsit-o de degetul mare de la o mână. Desigur în ţara nimănui nu a fost găsit niciun vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat; chiar şi javra aceea îşi duce în continuare traiul la fel ca înainte fără ca cineva să ia vreo măsură pentru a nu mai avea loc un alt incident.
Eu am fost educat de părinţi ca să iubesc anmalele, însă am avut în acelaşi timp şi puterea de a discerne între cele ce ţin de regnul animal şi cele ce se cuvin doar omului. Nici oraşul meu nu este lipsit de patrupedele aceastea fără stăpân, dând urbei mele aerul care i se cuvine: acela de târg jegos de privincie. Poate că şi burtoşii noştri de primari şi ceilalţi care ar trebui să facă ceva cu rudele lătrătoare ale celebrei brigitte bardot,
ar face ceva pentru ca astfel de "accidente" (aşa cum a fost şi cel cu fetiţa sfâşiată de o haită de câini la Constanţa) dacă opinia publică, adică noi am ridica puţin vocea. Aici aveţi ştirea de care v-am vorbit.

Despre m.t.

Despre marius tucă (ca mic bloggherist nu pot să îi scriu numele cu majuscule) nu am nimic de zis. Încerc să-l ignor şi eu. Dar au scris alţii mai bine. Aici:

Oare aşa se creşte raţia? cu SEX?

Hai să vedem...



P.S. 1 Vedeţi de ce sunt aşa de mulţi?
P.S. 2 Sunetul e cam stresant...

Omu de fier e mai tare ca Superman?

Am văzut de curând un trailer al viitorului "Iron Man" în care era prezentat personajul principal în momentul în care îşi punea pe el fabulosul costum, care-i dădea puteri de super-erou. Mi-au venit atunci în minte prezentările de costume populare ce aveau loc aproape în fiecare ediţie a Tezaurului Folcloric de la TVR (pe dedesubt am cătrinţă, am iţari...), în fine. Mă gândeam la Iron Man ăsta, dacă cumva îi vine în mijlocul acţiunii treaba aia mare, sau chiar şi aia mică, cum îşi dă repede costumul jos? sau îi dă drumul fără teama că îşi va arde circuitele? Părerea mea.

Invitaţie la Service Pack 3

Verificam de ceva vreme (adică înainte de paşti) mail-ul şi am văzut cu surprindere un mesaj primit de la plugin.ro, care mă invita să descarc Windows XP Service Pack 3! Articolul era publicat pe 25 Aprilie 2008 iar Microsoft a anunţat lansarea oficială pentru Service Pack 3 pe data de 29 aprilie. Autorul materialului, Iancu Rădulescu, mă invita chiar să pun mâna urgent pe acest SP3 şi îmi dădea şi linkul: Pentru a descarca gratuit versiunea finala de Service Pack 3, click aici. Eu, de felul meu nu sunt egoist aşa că îl dau şi eu la tot cartierul şi chiar şi mai departe.

P.S. Poate mi se pare doar mie, dar oare chestia asta e legală? Mă trezesc azi-mâine că îmi trimite şi un office 2007 crăckuit şi cu limba Română pe el. Atâta doar că mi-ar fi în plus.

Parkour sau săritul peste pălanguri

Parkour, sau cum să ne deplasăm mai repede

Parkour este o activitate fizică ce are la bază o filozofie simplă: găsirea celei mai scurte căi pentru a ajunge într-un punct dorit. Disciplina te ajută sa treci peste obstacole şi este în general practicată în mediul urban. Istoria acestui "sport" destul de neobişnuit are rădăcini foarte vechi. În anul 1902, Georges Hébert, ofiţer în cadrul marinei franceze, se afla în oraşul St. Pierre în Insulele Caraibe, când a fost surprins de o erupţie vulcanică pe insulă. Împreună cu echipajul său a reuşit să salveze mai multe sute de oameni de la acest dezastru. Incidentul a avut o influenţă foarte mare asupra lui, realizând că numai printr-o buna condiţie fizică, combinată cu puţin curaj, poţi ajuta foarte mult. În călătoriile sale prin Africa, Hebert a descoperit că populaţia indigenă practică un sport asemănător celui de astăzi numit parkour. Indivizii respectivi, pe lângă mişcările realizate astăzi, cuprindeau şi probe de înot sau lupte corp la corp. “Parkour” provine din termenul francez “parcours”, însemnând ‘curs’. Cei care practica parkour sunt numiţi traceuri, denumire formată de la verbul francez “tracer” (“a merge rapid”). David Belle a fost primul profesionist practicant de parkour folosind teoriile lui Georges Hebert, principii care susţin că parkour se concentrează pe practicarea mişcărilor eficiente spre dezvoltarea corpului şi minţii individului pentru a fi capabil să depăşească obstacolele în caz de urgenţă.

Sportul necesita o condiţie fizica bună, flexibilitate şi mult curaj, pentru o combinaţie de mai multe mişcări, de la sărituri până la prize de prindere pe pereţi, de la aruncături până la rostogoliri la nivelul solului.

La prima vedere, parkour ar fi un "sport" inspirat mai mult din cascadorii, practicat în special de profesioniştii din domeniu, dar aceasta este o impresie falsă. Parkour te ajută să depăşeşti obstacole care nu iţi permit să ajungi unde doreşti, astfel că balustradele, pereţii, rampele sau scările nu mai reprezintă impedimente în calea ta. Tehnicile care stau la baza acestei activităţi, mai ales la început trebuie practicate corect. De exemplu mişcările de bază cum ar fi rostogolirile la aterizare sunt folosite pentru a limita impactul cu solul. Aceasta este una dintre cele mai importante mişcări. Cele mai întâlnite tipuri de leziuni printre practicanţii de parkour sunt acelea produse la încheieturi, din cauza tehnicilor incorecte de rostogolire şi a aterizărilor incorecte de la înălţimi foarte mari. În general parkour încearcă să-ţi antreneze mintea şi corpul pentru a fi capabile să reacţioneze prompt în faţa unor obstacole. Două documentare, Jump London şi Jump Britain, au îmbogăţit imaginea acestui sport inedit. Din parkour s-au desprins ulterior mai multe discipline care au păstrat însă aceleaşi principii: 3run, free-running, yamakasi, multilevelmoves, tricking, street stunts. Primul grup practicant de parkour apărut în Bucureşti a fost creat la sfârşitul anului 2005 şi se numea Urbanwind. Dacă vreţi evitaţi vorbăria şi urmăriţi clipul:

O poveste

Mie mi-a placut. Batranul are atata har de povestitor...

HUGH
Uploaded by sylpaco

Artificial Intelligence

Un film care m-a bulversat foarte tare. Nu pot să spun că mi-a plăcut, dar m-a făcut să mă gândesc la sfârşit, la marele sfârşit, la MAREA TRECERE (sper). Am simţit de fiecare dată după vizionarea acestui film o disperare fiinţială legată de moarte. Nu îmi pot imagina că va fi un moment când nu voi mai fi; aş alege iadul cu drag decât nefiinţa. Nu îmi doresc să trăiesc veşnic; îmi doresc însă nespus de mult viaţa de după moarte. Am început iată să intru pe un subiect sensibil pentru mine, un subiect despre care aş scrie foarte mult, dar poate nu aici. Tineri care să se gândească la moarte sau să o perceapă cu adevărat, sunt puţini; tinerii sunt preocupaţi doar de viaţă, o viaţă exuberantă, şi bine fac, dar va veni un moment pentru fiecare dintre noi când vo încheia socotelile cu această lume.
A.I. are pe IMDB un 6,8, însă a fost nominalizat la 2 Oscar-uri şi are multe alte premii li nominalizări. Eu îl consider a se număra printre filmele care merită să fie văzute şi care ne poate pune pe gânduri. Un mare plus pt A.I. este şi coloana sonoră, iată tema principală, care cel puţin pe mine m-a impresionat.

Din ciclul "cum să îţi fuţi calculatorul cu ajutorul celor de la UltraPro" vă prezentăm:

Toate bune şi frumoase. Mă duc la UltraPro ca să îmi iau şi eu o plăcuţă de 512 de RAM la vechiul meu calculator care deşi la vremea lui (acum 4 ani) era printre cele mai bune, acum e depăşit cu mult de ceea ce există pe piaţă. Nefiind expert în calculatoare, am luat cu mine o foaie pe care era configuraţia sistemului şi cartea de la placa de bază, asta pentru a cumpăra la sfatul acestor "specialişti" o piesă compatibilă. Băieţii însă, orbiţi de aura lor de atoateştiutori, mi-au dat o plăcuţă doublesided cu 16 cipuri, ceea ce nu mergea pe placa mea de bază. Am luat RAM-ul, acasă am citit în cartea de la Motherboard că piesa nu e compatibilă, m-am supărat, dar mi-am zis că nu are ce să se întâmple de la un RAM. Am montat-o, a butat o dată calculatorul în Windows, iar după aceea a răposat definitiv, placa de bază a închis ochii pe vecie. Frumos era din partea mea să mă duc cu calculatorul la UltraPro ca să se strice sub şurubelniţa lor şi astfel să fiu despăgubit. Ca nişte adevăraţi "profesionişti" nu mi-au schimbat nici RAM-ul care evident nu mergea pe sistemul meu, nu şi-au recunoscut PROSTIA şi NESIMŢIREA, şi nu mi-au dat absolut nici un ajutor sau o alternativă pentru a-mi resuscita calculatorul. Am avut noroc cu un amic informatician cu ajutorul căruia mi-am luat la un preţ foarte bun o placă de bază pe soket 478 şi la care mergeau şi restul pieselor rămase în viaţă. În fine ideea este: uitaţi de Ultra ProŞti în calculatoare şi de puştanii cu 8 clase care lucrează acolo!

De firefox numai de bine

Iată acum un articolaş manipulat în vechea tradiţie de copy - paste, despre mult îndrăgitul firefox:
Chiar daca Firefox este usor de utilizat chiar si de catre incepatori, exista unele combinatii de taste cu efecte interesante care il fac si mai atractiv. Pe multe dintre aceste scurtaturi probabil ca nici nu le stiati..

1. Completeaza automat .org sau .net la adrese!
Daca tastati in adresse bar "google" si apoi Ctrl+Enter, Firefox va adauga imediat extensia .com. Ce ne facem cand site-ul dorit este de tip .org sau .net? Pentru a pune .net trebuie doar sa apasati Shift+Enter, iar pentru .org este necesara combinatia Ctrl+Shift+Enter.

2. Alt + D
Puteti folosi aceasta combinatie pentru a va duce imediat la adresse bar in vederea tastarii unei noi adrese a paginii dorite! Foarte utila!

3. Ctrl+T si Ctrl+Shift+T
In Firefox se stie ca apasand Ctrl+T se deschide un nou tab. Atunci cand din greseala ati inchis o anumita pagina, o puteti redeschide foarte repede folosind Ctrl+Shift+T. Mai puteti face lucrul acesta din History -> Recently closed tabs.

4. Alt+Enter
Asta e chiar buna. Cand tastati adresa unui website si apar site-uri in lista de autocomplete, va duceti pe cel dorit si apoi apasati Alt+Enter pentru a deschide pagina dorita intr-un nou tab! Cool!

5. Tasta Delete
Atunci cand tastati cateva litere in adresse bar si browser-ul va afiseaza toate site-urile care incep cu acele litere, puteti selecta o anumita adresa si sa o stergeti apasand Delete in cazul in care nu mai doriti ca ea sa apara acolo. Putem numi asta operatiunea "Stergerea tuturor urmelor"!

6. Ctrl+Tab
Ctrl+Tab e posibil sa o stiti. Va ajuta sa navigati intre tab-urile din Firefox fara prea mare bataie de cap, stiti voi: mana pana la mouse, miscare, click, iar miscare..

7. Ctrl+[1,2,3….9]
Combinatia asta e tare rau de tot. Pentru cei care folosesc mult internetul si alterneaza intre multe tab-uri, apasand Ctrl + o cifra de la 1 la 9 va avea drept rezultat afisarea tab-ului care corespunde cifrei tastate. E utila daca trebuie sa ajungeti exact la un anumit tab intr-un timp scurt!

8. Space, PageDown, PageUp
Toate aceste taste pot fi folosite pentru scroll!

9. Rotita de mouse
Nu e chiar o tasta insa rotita de la mouse poate face minuni! Daca va pozitionati cursorul deasupra unui link si apasati pe rotita, se va deschide site-ul respectiv intr-un nou tab. Daca va plasati cursorul deasupra tab-ului, acolo unde apare denumirea site-ului si apasati pe rotita, tab-ul se va inchide imediat! Dand click pe rotita in spatiul unei ferestre din Firefox, veti putea face scroll pe verticala sau orizontala acolo unde este cazul.

10. Ctrl+D
Se intampla uneori sa va placa un anumit site si doriti sa ii salvati adresa in Bookmarks (Semne de carte). Nu va consumati energia inutil incercand Copy/Paste. Apasati Ctrl+D si totul se face intr-o clipa!

11. Ctrl+W
Daca vreti sa inchideti rapid tab-ul activ, puteti face asta imediat folosind Ctrl+W! PS: daca ati apasat din greseala Ctrl+W nu va panicati! La punctul 3 ati invatat ca puteti redeschide tab-ul apasand Ctrl+Shift+T.

12. Ctrl+I
Aceasta combinatie va ajuta sa cautati usor printre semnele de carte. Daca aveti salvate acolo multe adrese si va e greu sa ajungeti la cea dorita, folositi Ctrl+I si cautati rapid adresa tastand un cuvant sau o expresie din adresa dorita!

13. F6
F6 va duce la adresse bar. O puteti folosi in locul combinatiei Alt+D.

14. Ctrl+L
Vezi punctul 13. Dupa ce ai vazut punctul 13, vezi si punctul 2! Acelasi rezultat: trimite catre adresse bar.

15. Ctrl+K
Combinatia Ctrl+K trimite catre Google search, unde puteti tasta ceea ce doriti ca Google sa gaseasca pentru voi!

16. Ctrl+F4
Inchide tab-ul curent. Actioneaza la fel ca si click-ul pe rotita deasupra unui tab sau Ctrl+W.

17. Ctrl+F sau "/"

In dorinta de a cauta ceva anume in continutul unei pagini, cele doua variante deschid tab-ul "Search", care de regula apare jos.

18. Alt+Home
Daca aveti spre exemplu pagina de home Google.ro, puteti reveni la ea oricand, oricate pagini au fost deschise in acelasi tab, apasand Alt+Home!

Mai sunt o gramada de alte chestii interesante despre acest browser de internet care ar putea fi prezentate. Poate alta dată...

Dacă voi nu mă vreţi...

Am un cititor sau cititoare care, nu prea gustă posturile mele. Foarte bine, stiu că şi celebru să fiu, tot nu a putea să-i mulţumesc pe toţi, nici Iisus nu a putut. Nu scriu eu prea des aici pe blog, poate că nu am articole care să şocheze sau care să aucă ceva inedit, însă mă străduiesc să fie de fiecare dată ceva de calitate, care să mişte ceva în cel care trece pe aici. Celei sau celui care îmi tot pune rating-uri de rău la fiecar articol, i-aş recomanda să lase acest blog, dacă îl consideră atât de rău şi să se îndrepte spre alte link-uri. În felul acesta nuci el (ea) nu se mai scârbeşte de ceea ce scriu sau postez, şi nici eu nu mă mai supăr când văd o steluţă roşie. Pe tema aceasta ştiam o vorbă puţin mai dură care suna cam aşa: "cui nu-i place să mă pupe-n cur, ţie iţi place?" sau ne putem aminti de mioriţa lui Bulă: "nu-i mai place,/ nu-i mai da/ tai-o/ dă-o-n pula mea!" ok?

Jungle Jail

Un filmuleţ tare draguţ care, am impresia, aparţine celor de la Pixar. Foarte bună animaţia dar mai ales ideea.

JungleJail-lefilm
Uploaded by yann3dvf

De dulce...

Dragii mei, sau dragul meu - că nu sunteţi prea mulţi sau poate chiar deloc cititori - am revenit aşa, încet, după o destul de lungă pauză, cu mincinoasa promisiune că voi fi constant în postare de lucruri interesante. Postez acum ceva legat de alte posturi, că tot a trecut postul Paştilor, e vorba de păsărică, adică pussy, adică punany. Am citit pe blogatu şi pe mariussescu despre un nou videoclip al Andei Adam făcut de MM (Marius Moga), ce poartă titlul chiar aşa: Punani. Tot despre păsărică vorbea însă alături de Madonna şi la alte standarde, Sacha Baron Cohen, aka Borat. Videoclipul despre care vorbesc acum (Music- al Madonnei) are însă o melodie adevărată nu plagială cu chiţăială, cum se întâmplă în cazul Andei Adam. Zic plagială pt că partea lentă a melodiei îmi aminteşte foarte bine de un cântec destul de difuzat pe la noi. Aş da un premiu celui care ar şti să îmi amintească numele piesei sau al interpretului. Ca să îi ajut pe cei binevoitori în acest sens, clipul Mogavagiandam care le învaţă pe puştoaice să işi mişte pussy ca să facă bani, aşa ca Anda Adam, se gaseşte la blogatul, la mariussescu (vezi link mai sus) dar şi în alte părţi; acum haideţi să ne delectăm cu Madonna:

Războiu steleleor se întoarce

Nu e multă poveste aici. Atâta doar că mă uitam azi la Maria Iancu şi nu ştiam de cine îmi aminteşte. Până la urmă am decsoperit. Aruncaţi o privire pe imaginile de mai jos.

De dor de p...ulă

Eram pe mult îndragitul makavelis şi citeam despre victima lui Ciomu, care acum urmează să fie părăsit de nevasta mult prea dornică de ce-i lipseşte lui. Stresul nervii, frustrările şi alte tensiuni, toate având, zic eu, un LAP foarte mare, (pt necunoscători LAP= lipsă acută de p...ulă), au determinat-o pe doamna soţia victimei să-şi dorească despărţirea de un bărbat fără bărbăţie. ce mai atâta vb, ia uitaţi comentul ce l-am pus la postul cu pricina: Eu ziceam de multă vreme că toată lumea se guvernează după un principiu fundamental, atracţia el-ea. Parcă toate celelalte legi, principii şi reguli ar fi subordonate concupiscenţei. Chiar dacă nu recunoaştem, acesta este adevărul: în 99,9 din cazuri legea firii, a trupului, ne subjugă ierarhia valorilor cu care ne mândrim de multe ori. Există însă situaţii când anumite personalităţi puternice, caractere deosebite, suflete mari, - spuneţi-le cum vreţi - reuşesc să transceadă hidoşenia unui trup sau anumite insuficienţe ale acestuia. Chestiunea de faţă suscită discuţii ample şi nu vreau să mă mai lungesc. Adevărul trist acesta este : majoritatea femeilor bune, frumoase şi cu suflet mare au nevoie de acest mic uriaş al cărui nume vulgar e de gen feminin.
Şi ca să nu plângem prea tare pt săracul om, haideţi să ne amuzăm pe seama unuia fără ouă.

O groază de oameni au fost deja şterşi!

La fel ca mulţi alţi utilizatori serioşi de messenger, m-am confruntat şi eu cu acei idioţi care, neavând ce face trimiteau mass-uril la toţi din listă, nişte idioţenii pe care te rugau să le trimiţi şi tu la toţi. Multe mesaje de genul acesta au caracter umanitar, foarte multe au fraza obsedantă "O groază de oameni au fost deja şterşi!", altele sunt cu împlinirea dorinţelor şi aşa mai departe. O chestie amuzantă: un amic mi-a trimis un mesaj pe care îl mai primisem de multă vreme şi de multe ori; era vb despre nişte ghetuţe ortopedice oferite ca donaţie unui potenţial doritor. Când am văzut că după atâta vreme a rămas încă valabil anunţul pe care tindeam să îl cred adevărat, l-am întrebat pe tip: "dar cum, încă nu le-au dat?" Vă daţi seama că prostiile astea circulă în neştire pe mes, purtate de nişte oameni care se plictisesc la servici sau chiar nu ştiu cum să îi f.. la cap pe cei din lista lor.
P.S. daţi comenturi la post că dacă nu veţi fi şterşi din cartea vieţii!!! Părerea mea.

Pofta bună, iubitori de fast food!

Călugăraşul cel fâşneţ şi fetele cu "dă-mi-o sus"

Chestiunea de care o să vă vorbesc, adică scriu, a mai apărut şi pe alte bloguri, unul dintre ele este şi celebrul makavelis, însă totul a pornit de la mine. Dacă mă credeţi bine, dacă nu, nu. Mă pomenesc într-o frumoasă seară, pe când verificam mail-ul, cu o invitaţie preaduhovnicească din partea unui preacuvios utilizator de Hi5. Numele lui pare a fi luat dintr-un dictionar medical: Chesariepondros.
De îndată ce intri în lista cu prieteni a acestui preapostitor călugăr găseşti pe lângă "celebrităţi" (vedetele OTV-ului) şi figuri de mistici bolnăvicioşi, elevi seminarişti cu puternice dorinţe păcătoase (că de aceea au poze provocatoare pe hi5) şi obişnuitele fetiţe cu arderi duhovniceşti în zona inghinală aşa cum este şi tânăra din imaginea alăturată. Sunt de acord că Biserica nu trebuie să rămână retrogradă şi împotmolită în nişte cadre rigide şi cu iz de sectă amish, însă prezenţa unui călugăr pe acest site care este folosit de marea majoritate a celor înscrişi doar pentru aflarea unui partener (sau mai mulţi) care să satisfacă puternicele dorinţe păcătoase, o consider mai mult decât nepotrivită. E ca şi cum în playboy ar avea şi o rubrică dedicată părinţilor pustiei, mari duhovnici. Aş mai putea spune multe dragii mei, dar nu vreau să vă mai plictisesc, legat de acest subiect aş putea pomeni de multe din mănăstirile noastre româneşti care sunt înţesate cu mediocri care pozează în mistici, ciudaţi neintegraţi în societate şi obsedaţi sexual care caută satisfacerea dorinţelor lor perverse. punct... şi virgulă, va urma