Cu bucurie mărturisesc că şi eu, la fel ca mulţi alţii, sunt un harnic utilizator de firefox. Frecvenţa utilizării o depăşeşte cu mult pe cea a altor activităţi curente cum ar fi somnul, mâncarea sau altele. De data aceasta sunt cu atât mai bucuros, cu cât pot şi eu să aduc o mică, foarte mică, (virgulă) contribuţie la răspândirea deja cunoscutului Firefox 3, prin ataşarea în acest blog a unui banner care anunţă ZIUA CEA MĂREAŢĂ A MARII DESCĂRCĂRI. Să ne unim cu toţii în cuget şi simţire, şi să mărturisim cu fapta, credinţa şi slujirea noastră pentru o navigare cât mai bună pe învolburatele ape ale internetului!
TRĂIASCĂ FIREFOX ŞI MAMA LUI!
Firefox my love
Snake
O să zică lumea că umplu blogu cu filmuleţe. Ei ce să fac? Dar oricum, din câţi vizitatori am, nu cred că sunt prea mulţi care să se supere. Am găsit din nou o chestie drăguţă şi vreau să o împărtăşesc cu voi, sau cu tine, sau poate doar cu mine...
În fine, iată un snake cu totul şi cu totul original, zic eu.
Hai să ne mai amuzăm un pic
Ce băiat finuţ o să iasă de aici...
bine că nu e EMO şi s-o întrebe pe mă-sa: pot să îmi iau glanda?
aproape mi-au dat lacrimile...
ce scroafă! ce porci! îţi arată prăjitura şi apoi ţi-o iau din faţă
bine că nu avea umbrelă din aceea lungă...
să vă fie de bine. tema comună voia să fie prezervativul
Că tot vorbeam de ciudaţi
Cred că nu sunt singurul căruia i se întâmplă să găsească uneori asemănări destul de mari între feţele anumitor persoane pe care le vede. Iată şi eu am găsit ceva de genul acesta cu ajutorul vărului meu, în a cărui oraş se află un personaj ce seamănă, după părerea mea, cu celebrul hoit (nu pot să zic nici măcar animal) JOSEF FRITZL din Austria. Băiatul acesta, pe numele lui Stoica Liviu, cică ar fi doctor psihiatru, şi chiar profesor la universitatea din localitate iar acum candidează pentru şefia CJ de acolo. Gurile rele şi nu numai, spun însă că dom' doctor are în cârcă diverse căderi în păcat, şi de aceea mă gândeam că se apropie şi dpdv al caracterului de bestia sus-numită. Poza pe care o am eu acum e cam ofilită şi nu redă prea bine asemănarea, dar dacă voi face rost de la văru de un afiş electoral sau de o poză mai recentă a personajului în cauză vă veţi convinge că am dreptate.
.
Emo kids sau copii de mână tristă
Acum că tot e la modă subiectul cu copii aceştia emo, vreau să zic şi eu ceva până nu expiră. Exprim aici o părere personală, pe care nu am pretenţia să şi-i însuşească nici unul din puţinii cititori. mie mi se pare că kidiştii aceştia trişti cam exagerează. Dacă obiectivul lor e să vadă cum e să te sinucizi, de ce se mai cheltuie pe belciuge şi văcsele, pentru a-şi poci feţele? Mulţi dintre ei ar fi copii frumoşi însă prin felul se machiază şi se îmbracă, te induc în eroare şi în privinţa sexului şi te mai umplu şi de scârbă. Mie emo ăştia îmi amintesc de copilaşul acela din filmul "the grudge" care făcea ca o pisică în călduri. Şi eu am fost atras de teribilism 
în tinereţe, însă era unul optimist; şi chiar dacă uneori eram furios pe lume şi mă simţeam atras de puterea unor super eroi, mai mult sau mai puţin luptători pentru bine, nu mă ţinea mult, nu făceam din asta un stil de viaţă şi un ţel. În fine, pe mine cel puţin copiii ăştia cu jumătate de faţă acoperită de un păr ce stă aiurea, cu belciuge în diverse părţi ale corpului şi cu haine cât mai ciudate, mă dezgustă foarte tare. Ce să zic măi, optimist viitor mai reprezentaţi voi pentru ţara asta; luaţi-vă de mână cu ăsta micu chinezuţu supărat şi împuşcaţi-vă în ce vreţi voi...
Rromania... ţară de ...
Astăzi am văzut astăzi pe site-ul antena 3 o ştire despre o profesoară de desen din Bucureşti care a fost muşcată de un câine. M-a impresionat durerea femeii, dar şi felul în care şi-a expus ea necazul, cu o oarecare resemnare dar şi cu multă tristeţe deoarece e o femeie frumoasă iar maidanezul a lipsit-o de degetul mare de la o mână. Desigur în ţara nimănui nu a fost găsit niciun vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat; chiar şi javra aceea îşi duce în continuare traiul la fel ca înainte fără ca cineva să ia vreo măsură pentru a nu mai avea loc un alt incident.
Eu am fost educat de părinţi ca să iubesc anmalele, însă am avut în acelaşi timp şi puterea de a discerne între cele ce ţin de regnul animal şi cele ce se cuvin doar omului. Nici oraşul meu nu este lipsit de patrupedele aceastea fără stăpân, dând urbei mele aerul care i se cuvine: acela de târg jegos de privincie. Poate că şi burtoşii noştri de primari şi ceilalţi care ar trebui să facă ceva cu rudele lătrătoare ale celebrei brigitte bardot,
ar face ceva pentru ca astfel de "accidente" (aşa cum a fost şi cel cu fetiţa sfâşiată de o haită de câini la Constanţa) dacă opinia publică, adică noi am ridica puţin vocea. Aici aveţi ştirea de care v-am vorbit.
Despre m.t.
Despre marius tucă (ca mic bloggherist nu pot să îi scriu numele cu majuscule) nu am nimic de zis. Încerc să-l ignor şi eu. Dar au scris alţii mai bine. Aici:
Oare aşa se creşte raţia? cu SEX?
Hai să vedem...
P.S. 1 Vedeţi de ce sunt aşa de mulţi?
P.S. 2 Sunetul e cam stresant...
Omu de fier e mai tare ca Superman?
Am văzut de curând un trailer al viitorului "Iron Man" în care era prezentat personajul principal în momentul în care îşi punea pe el fabulosul costum, care-i dădea puteri de super-erou. Mi-au venit atunci în minte prezentările de costume populare ce aveau loc aproape în fiecare ediţie a Tezaurului Folcloric de la TVR (pe dedesubt am cătrinţă, am iţari...), în fine. Mă gândeam la Iron Man ăsta, dacă cumva îi vine în mijlocul acţiunii treaba aia mare, sau chiar şi aia mică, cum îşi dă repede costumul jos? sau îi dă drumul fără teama că îşi va arde circuitele? Părerea mea.
Invitaţie la Service Pack 3
Verificam de ceva vreme (adică înainte de paşti) mail-ul şi am văzut cu surprindere un mesaj primit de la plugin.ro, care mă invita să descarc Windows XP Service Pack 3! Articolul era publicat pe 25 Aprilie 2008 iar Microsoft a anunţat lansarea oficială pentru Service Pack 3 pe data de 29 aprilie. Autorul materialului, Iancu Rădulescu, mă invita chiar să pun mâna urgent pe acest SP3 şi îmi dădea şi linkul: Pentru a descarca gratuit versiunea finala de Service Pack 3, click aici. Eu, de felul meu nu sunt egoist aşa că îl dau şi eu la tot cartierul şi chiar şi mai departe.
P.S. Poate mi se pare doar mie, dar oare chestia asta e legală? Mă trezesc azi-mâine că îmi trimite şi un office 2007 crăckuit şi cu limba Română pe el. Atâta doar că mi-ar fi în plus.
Parkour sau săritul peste pălanguri
Parkour, sau cum să ne deplasăm mai repede
Parkour este o activitate fizică ce are la bază o filozofie simplă: găsirea celei mai scurte căi pentru a ajunge într-un punct dorit. Disciplina te ajută sa treci peste obstacole şi este în general practicată în mediul urban. Istoria acestui "sport" destul de neobişnuit are rădăcini foarte vechi. În anul 1902, Georges Hébert, ofiţer în cadrul marinei franceze, se afla în oraşul St. Pierre în Insulele Caraibe, când a fost surprins de o erupţie vulcanică pe insulă. Împreună cu echipajul său a reuşit să salveze mai multe sute de oameni de la acest dezastru. Incidentul a avut o influenţă foarte mare asupra lui, realizând că numai printr-o buna condiţie fizică, combinată cu puţin curaj, poţi ajuta foarte mult. În călătoriile sale prin Africa, Hebert a descoperit că populaţia indigenă practică un sport asemănător celui de astăzi numit parkour. Indivizii respectivi, pe lângă mişcările realizate astăzi, cuprindeau şi probe de înot sau lupte corp la corp. “Parkour” provine din termenul francez “parcours”, însemnând ‘curs’. Cei care practica parkour sunt numiţi traceuri, denumire formată de la verbul francez “tracer” (“a merge rapid”). David Belle a fost primul profesionist practicant de parkour folosind teoriile lui Georges Hebert, principii care susţin că parkour se concentrează pe practicarea mişcărilor eficiente spre dezvoltarea corpului şi minţii individului pentru a fi capabil să depăşească obstacolele în caz de urgenţă.
Sportul necesita o condiţie fizica bună, flexibilitate şi mult curaj, pentru o combinaţie de mai multe mişcări, de la sărituri până la prize de prindere pe pereţi, de la aruncături până la rostogoliri la nivelul solului.
La prima vedere, parkour ar fi un "sport" inspirat mai mult din cascadorii, practicat în special de profesioniştii din domeniu, dar aceasta este o impresie falsă. Parkour te ajută să depăşeşti obstacole care nu iţi permit să ajungi unde doreşti, astfel că balustradele, pereţii, rampele sau scările nu mai reprezintă impedimente în calea ta. Tehnicile care stau la baza acestei activităţi, mai ales la început trebuie practicate corect. De exemplu mişcările de bază cum ar fi rostogolirile la aterizare sunt folosite pentru a limita impactul cu solul. Aceasta este una dintre cele mai importante mişcări. Cele mai întâlnite tipuri de leziuni printre practicanţii de parkour sunt acelea produse la încheieturi, din cauza tehnicilor incorecte de rostogolire şi a aterizărilor incorecte de la înălţimi foarte mari. În general parkour încearcă să-ţi antreneze mintea şi corpul pentru a fi capabile să reacţioneze prompt în faţa unor obstacole. Două documentare, Jump London şi Jump Britain, au îmbogăţit imaginea acestui sport inedit. Din parkour s-au desprins ulterior mai multe discipline care au păstrat însă aceleaşi principii: 3run, free-running, yamakasi, multilevelmoves, tricking, street stunts. Primul grup practicant de parkour apărut în Bucureşti a fost creat la sfârşitul anului 2005 şi se numea Urbanwind. Dacă vreţi evitaţi vorbăria şi urmăriţi clipul:
Artificial Intelligence
Un film care m-a bulversat foarte tare. Nu pot să spun că mi-a plăcut, dar m-a făcut să mă gândesc la sfârşit, la marele sfârşit, la MAREA TRECERE (sper). Am simţit de fiecare dată după vizionarea acestui film o disperare fiinţială legată de moarte. Nu îmi pot imagina că va fi un moment când nu voi mai fi; aş alege iadul cu drag decât nefiinţa. Nu îmi doresc să trăiesc veşnic; îmi doresc însă nespus de mult viaţa de după moarte. Am început iată să intru pe un subiect sensibil pentru mine, un subiect despre care aş scrie foarte mult, dar poate nu aici. Tineri care să se gândească la moarte sau să o perceapă cu adevărat, sunt puţini; tinerii sunt preocupaţi doar de viaţă, o viaţă exuberantă, şi bine fac, dar va veni un moment pentru fiecare dintre noi când vo încheia socotelile cu această lume.
A.I. are pe IMDB un 6,8, însă a fost nominalizat la 2 Oscar-uri şi are multe alte premii li nominalizări. Eu îl consider a se număra printre filmele care merită să fie văzute şi care ne poate pune pe gânduri. Un mare plus pt A.I. este şi coloana sonoră, iată tema principală, care cel puţin pe mine m-a impresionat.
Din ciclul "cum să îţi fuţi calculatorul cu ajutorul celor de la UltraPro" vă prezentăm:
Toate bune şi frumoase. Mă duc la UltraPro ca să îmi iau şi eu o plăcuţă de 512 de RAM la vechiul meu calculator care deşi la vremea lui (acum 4 ani) era printre cele mai bune, acum e depăşit cu mult de ceea ce există pe piaţă. Nefiind expert în calculatoare, am luat cu mine o foaie pe care era configuraţia sistemului şi cartea de la placa de bază, asta pentru a cumpăra la sfatul acestor "specialişti" o piesă compatibilă. Băieţii însă, orbiţi de aura lor de atoateştiutori, mi-au dat o plăcuţă doublesided cu 16 cipuri, ceea ce nu mergea pe placa mea de bază. Am luat RAM-ul, acasă am citit în cartea de la Motherboard că piesa nu e compatibilă, m-am supărat, dar mi-am zis că nu are ce să se întâmple de la un RAM. Am montat-o, a butat o dată calculatorul în Windows, iar după aceea a răposat definitiv, placa de bază a închis ochii pe vecie. Frumos era din partea mea să mă duc cu calculatorul la UltraPro ca să se strice sub şurubelniţa lor şi astfel să fiu despăgubit. Ca nişte adevăraţi "profesionişti" nu mi-au schimbat nici RAM-ul care evident nu mergea pe sistemul meu, nu şi-au recunoscut PROSTIA şi NESIMŢIREA, şi nu mi-au dat absolut nici un ajutor sau o alternativă pentru a-mi resuscita calculatorul. Am avut noroc cu un amic informatician cu ajutorul căruia mi-am luat la un preţ foarte bun o placă de bază pe soket 478 şi la care mergeau şi restul pieselor rămase în viaţă. În fine ideea este: uitaţi de Ultra ProŞti în calculatoare şi de puştanii cu 8 clase care lucrează acolo!
De firefox numai de bine
Iată acum un articolaş manipulat în vechea tradiţie de copy - paste, despre mult îndrăgitul firefox:
Chiar daca Firefox este usor de utilizat chiar si de catre incepatori, exista unele combinatii de taste cu efecte interesante care il fac si mai atractiv. Pe multe dintre aceste scurtaturi probabil ca nici nu le stiati..
1. Completeaza automat .org sau .net la adrese!
Daca tastati in adresse bar "google" si apoi Ctrl+Enter, Firefox va adauga imediat extensia .com. Ce ne facem cand site-ul dorit este de tip .org sau .net? Pentru a pune .net trebuie doar sa apasati Shift+Enter, iar pentru .org este necesara combinatia Ctrl+Shift+Enter.
2. Alt + D
Puteti folosi aceasta combinatie pentru a va duce imediat la adresse bar in vederea tastarii unei noi adrese a paginii dorite! Foarte utila!
3. Ctrl+T si Ctrl+Shift+T
In Firefox se stie ca apasand Ctrl+T se deschide un nou tab. Atunci cand din greseala ati inchis o anumita pagina, o puteti redeschide foarte repede folosind Ctrl+Shift+T. Mai puteti face lucrul acesta din History -> Recently closed tabs.
4. Alt+Enter
Asta e chiar buna. Cand tastati adresa unui website si apar site-uri in lista de autocomplete, va duceti pe cel dorit si apoi apasati Alt+Enter pentru a deschide pagina dorita intr-un nou tab! Cool!
5. Tasta Delete
Atunci cand tastati cateva litere in adresse bar si browser-ul va afiseaza toate site-urile care incep cu acele litere, puteti selecta o anumita adresa si sa o stergeti apasand Delete in cazul in care nu mai doriti ca ea sa apara acolo. Putem numi asta operatiunea "Stergerea tuturor urmelor"!
6. Ctrl+Tab
Ctrl+Tab e posibil sa o stiti. Va ajuta sa navigati intre tab-urile din Firefox fara prea mare bataie de cap, stiti voi: mana pana la mouse, miscare, click, iar miscare..
7. Ctrl+[1,2,3….9]
Combinatia asta e tare rau de tot. Pentru cei care folosesc mult internetul si alterneaza intre multe tab-uri, apasand Ctrl + o cifra de la 1 la 9 va avea drept rezultat afisarea tab-ului care corespunde cifrei tastate. E utila daca trebuie sa ajungeti exact la un anumit tab intr-un timp scurt!
8. Space, PageDown, PageUp
Toate aceste taste pot fi folosite pentru scroll!
9. Rotita de mouse
Nu e chiar o tasta insa rotita de la mouse poate face minuni! Daca va pozitionati cursorul deasupra unui link si apasati pe rotita, se va deschide site-ul respectiv intr-un nou tab. Daca va plasati cursorul deasupra tab-ului, acolo unde apare denumirea site-ului si apasati pe rotita, tab-ul se va inchide imediat! Dand click pe rotita in spatiul unei ferestre din Firefox, veti putea face scroll pe verticala sau orizontala acolo unde este cazul.
10. Ctrl+D
Se intampla uneori sa va placa un anumit site si doriti sa ii salvati adresa in Bookmarks (Semne de carte). Nu va consumati energia inutil incercand Copy/Paste. Apasati Ctrl+D si totul se face intr-o clipa!
11. Ctrl+W
Daca vreti sa inchideti rapid tab-ul activ, puteti face asta imediat folosind Ctrl+W! PS: daca ati apasat din greseala Ctrl+W nu va panicati! La punctul 3 ati invatat ca puteti redeschide tab-ul apasand Ctrl+Shift+T.
12. Ctrl+I
Aceasta combinatie va ajuta sa cautati usor printre semnele de carte. Daca aveti salvate acolo multe adrese si va e greu sa ajungeti la cea dorita, folositi Ctrl+I si cautati rapid adresa tastand un cuvant sau o expresie din adresa dorita!
13. F6
F6 va duce la adresse bar. O puteti folosi in locul combinatiei Alt+D.
14. Ctrl+L
Vezi punctul 13. Dupa ce ai vazut punctul 13, vezi si punctul 2! Acelasi rezultat: trimite catre adresse bar.
15. Ctrl+K
Combinatia Ctrl+K trimite catre Google search, unde puteti tasta ceea ce doriti ca Google sa gaseasca pentru voi!
16. Ctrl+F4
Inchide tab-ul curent. Actioneaza la fel ca si click-ul pe rotita deasupra unui tab sau Ctrl+W.
17. Ctrl+F sau "/"
In dorinta de a cauta ceva anume in continutul unei pagini, cele doua variante deschid tab-ul "Search", care de regula apare jos.
18. Alt+Home
Daca aveti spre exemplu pagina de home Google.ro, puteti reveni la ea oricand, oricate pagini au fost deschise in acelasi tab, apasand Alt+Home!
Mai sunt o gramada de alte chestii interesante despre acest browser de internet care ar putea fi prezentate. Poate alta dată...
Dacă voi nu mă vreţi...
Am un cititor sau cititoare care, nu prea gustă posturile mele. Foarte bine, stiu că şi celebru să fiu, tot nu a putea să-i mulţumesc pe toţi, nici Iisus nu a putut. Nu scriu eu prea des aici pe blog, poate că nu am articole care să şocheze sau care să aucă ceva inedit, însă mă străduiesc să fie de fiecare dată ceva de calitate, care să mişte ceva în cel care trece pe aici. Celei sau celui care îmi tot pune rating-uri de rău la fiecar articol, i-aş recomanda să lase acest blog, dacă îl consideră atât de rău şi să se îndrepte spre alte link-uri. În felul acesta nuci el (ea) nu se mai scârbeşte de ceea ce scriu sau postez, şi nici eu nu mă mai supăr când văd o steluţă roşie. Pe tema aceasta ştiam o vorbă puţin mai dură care suna cam aşa: "cui nu-i place să mă pupe-n cur, ţie iţi place?" sau ne putem aminti de mioriţa lui Bulă: "nu-i mai place,/ nu-i mai da/ tai-o/ dă-o-n pula mea!" ok?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
