Un filmuleţ tare draguţ care, am impresia, aparţine celor de la Pixar. Foarte bună animaţia dar mai ales ideea.
Jungle Jail
De dulce...
Dragii mei, sau dragul meu - că nu sunteţi prea mulţi sau poate chiar deloc cititori - am revenit aşa, încet, după o destul de lungă pauză, cu mincinoasa promisiune că voi fi constant în postare de lucruri interesante. Postez acum ceva legat de alte posturi, că tot a trecut postul Paştilor, e vorba de păsărică, adică pussy, adică punany. Am citit pe blogatu şi pe mariussescu despre un nou videoclip al Andei Adam făcut de MM (Marius Moga), ce poartă titlul chiar aşa: Punani. Tot despre păsărică vorbea însă alături de Madonna şi la alte standarde, Sacha Baron Cohen, aka Borat. Videoclipul despre care vorbesc acum (Music- al Madonnei) are însă o melodie adevărată nu plagială cu chiţăială, cum se întâmplă în cazul Andei Adam. Zic plagială pt că partea lentă a melodiei îmi aminteşte foarte bine de un cântec destul de difuzat pe la noi. Aş da un premiu celui care ar şti să îmi amintească numele piesei sau al interpretului. Ca să îi ajut pe cei binevoitori în acest sens, clipul Mogavagiandam care le învaţă pe puştoaice să işi mişte pussy ca să facă bani, aşa ca Anda Adam, se gaseşte la blogatul, la mariussescu (vezi link mai sus) dar şi în alte părţi; acum haideţi să ne delectăm cu Madonna:
Războiu steleleor se întoarce
Nu e multă poveste aici. Atâta doar că mă uitam azi la Maria Iancu şi nu ştiam de cine îmi aminteşte. Până la urmă am decsoperit. Aruncaţi o privire pe imaginile de mai jos.
De dor de p...ulă
Eram pe mult îndragitul makavelis şi citeam despre victima lui Ciomu, care acum urmează să fie părăsit de nevasta mult prea dornică de ce-i lipseşte lui. Stresul nervii, frustrările şi alte tensiuni, toate având, zic eu, un LAP foarte mare, (pt necunoscători LAP= lipsă acută de p...ulă), au determinat-o pe doamna soţia victimei să-şi dorească despărţirea de un bărbat fără bărbăţie. ce mai atâta vb, ia uitaţi comentul ce l-am pus la postul cu pricina: Eu ziceam de multă vreme că toată lumea se guvernează după un principiu fundamental, atracţia el-ea. Parcă toate celelalte legi, principii şi reguli ar fi subordonate concupiscenţei. Chiar dacă nu recunoaştem, acesta este adevărul: în 99,9 din cazuri legea firii, a trupului, ne subjugă ierarhia valorilor cu care ne mândrim de multe ori. Există însă situaţii când anumite personalităţi puternice, caractere deosebite, suflete mari, - spuneţi-le cum vreţi - reuşesc să transceadă hidoşenia unui trup sau anumite insuficienţe ale acestuia. Chestiunea de faţă suscită discuţii ample şi nu vreau să mă mai lungesc. Adevărul trist acesta este : majoritatea femeilor bune, frumoase şi cu suflet mare au nevoie de acest mic uriaş al cărui nume vulgar e de gen feminin.
Şi ca să nu plângem prea tare pt săracul om, haideţi să ne amuzăm pe seama unuia fără ouă.
O groază de oameni au fost deja şterşi!
La fel ca mulţi alţi utilizatori serioşi de messenger, m-am confruntat şi eu cu acei idioţi care, neavând ce face trimiteau mass-uril la toţi din listă, nişte idioţenii pe care te rugau să le trimiţi şi tu la toţi. Multe mesaje de genul acesta au caracter umanitar, foarte multe au fraza obsedantă "O groază de oameni au fost deja şterşi!", altele sunt cu împlinirea dorinţelor şi aşa mai departe. O chestie amuzantă: un amic mi-a trimis un mesaj pe care îl mai primisem de multă vreme şi de multe ori; era vb despre nişte ghetuţe ortopedice oferite ca donaţie unui potenţial doritor. Când am văzut că după atâta vreme a rămas încă valabil anunţul pe care tindeam să îl cred adevărat, l-am întrebat pe tip: "dar cum, încă nu le-au dat?" Vă daţi seama că prostiile astea circulă în neştire pe mes, purtate de nişte oameni care se plictisesc la servici sau chiar nu ştiu cum să îi f.. la cap pe cei din lista lor.
P.S. daţi comenturi la post că dacă nu veţi fi şterşi din cartea vieţii!!! Părerea mea.
Călugăraşul cel fâşneţ şi fetele cu "dă-mi-o sus"
Chestiunea de care o să vă vorbesc, adică scriu, a mai apărut şi pe alte bloguri, unul dintre ele este şi celebrul makavelis, însă totul a pornit de la mine. Dacă mă credeţi bine, dacă nu, nu. Mă pomenesc într-o frumoasă seară, pe când verificam mail-ul, cu o invitaţie preaduhovnicească din partea unui preacuvios utilizator de Hi5. Numele lui pare a fi luat dintr-un dictionar medical: Chesariepondros.
De îndată ce intri în lista cu prieteni a acestui preapostitor călugăr găseşti pe lângă "ce
lebrităţi" (vedetele OTV-ului) şi figuri de mistici bolnăvicioşi, elevi seminarişti cu puternice dorinţe păcătoase (că de aceea au poze provocatoare pe hi5) şi obişnuitele fetiţe cu arderi duhovniceşti în zona inghinală aşa cum este şi tânăra din imaginea alăturată. Sunt de acord că Biserica nu trebuie să rămână retrogradă şi împotmolită în nişte cadre rigide şi cu iz de sectă amish, însă prezenţa unui călugăr pe acest site care este folosit de marea majoritate a celor înscrişi doar pentru aflarea unui partener (sau mai mulţi) care să satisfacă puternicele dorinţe păcătoase, o consider mai mult decât nepotrivită. E ca şi cum în playboy ar avea şi o rubrică dedicată părinţilor pustiei, mari duhovnici. Aş mai putea spune multe dragii mei, dar nu vreau să vă mai plictisesc, legat de acest subiect aş putea pomeni de multe din mănăstirile noastre româneşti care sunt înţesate cu mediocri care pozează în mistici, ciudaţi neintegraţi în societate şi obsedaţi sexual care caută satisfacerea dorinţelor lor perverse. punct... şi virgulă, va urma
Munca nu a omorât pe nimeni. Bloggeria în schimb...
Stresul de a ţine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn şi o dietă alimentară nesănătoasă constituie o combinaţie potenţial letală care a început să facă victime pe internet. În urmă cu două săptămâni, în Fort Lauderdale (Florida) a avut loc înmormântarea lui Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a făcut brusc infarct la vârsta de 60 de ani. În decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, în vârstă de 41 de ani, a supravieţuit unui infarct căruia i-a căzut victimă în aceeaşi perioadă.
Sunt destul de mulţi bloggeri care au pierdut mult în greutate sau au devenit obezi, care suferă de insomnii sau cad epuizaţi cu capul pe tastatura computerului. Tulburările acestea, poate chiar o boală în sine, sunt atribuite stresului apărut din cauza obligaţiei de a furniza un ciclu permanent de informaţii, într-un domeniu în care concurenţa este feroce. Unele dintre bloguri, apărute iniţial ca jurnale personale online, s-au transformat în ultimii ani în adevărate fluxuri de ştiri, care concurează cu media tradiţionale, mai ales în ceea ce priveşte veniturile ce pot decurge din reclame. Presiunea este enormă, mai ales pentru freelanceri, navigatori pe internet plătiţi.
Mulţi bloggeri sunt plătiţi pe post, alţii pentru numărul de cititori. Bloggerii îşi construiesc un public prin intermediul exclusivităţilor sau prin volumul de ştiri ori ambele. Viteza este cel mai important element în această meserie. Unele site-uri, precum Gawker Media, oferă bonusuri angajaţilor lor, de exemplu, dacă o anumită pagină a fost citită de 100.000 de ori într-o lună. Ştacheta se ridică, astfel încât, cu cât acesta scrie mai mult, cu atât câştigă mai mult. Unii bloggeri – desigur nu de la noi - ajung să câştige între 30.000 şi 70.000 de dolari pe an, în timp ce alţii ajung să obţină chiar şi cifre cu şase zerouri. Michael Arrington, fondator şi director al TechCrunch, un blog popular despre noile tehnologii, care adună milioane de dolari din publicitate.
dacă vreţi curent deschideţi geamul!
Nu cred că este vreun om în România asta de ciocolată - ca să nu spun altfel - care să nu fi fost afectat cel puţin de câteva zeci de ori de întreruperile stupide de curent. Rămaşi cu cablurile de pe vremea comuniştilor, sau poate dinaintea lor, astăzi ne trezim că a avea curent în mod continuu şi fără incidente frecvente, a devenit un lux. E drept, consumul de energie electrică e tot mai mare că, de... pe vremea lu Ceauşescu nu aveam internet şi calculatoare la tot pasul şi aere condiţionate ca acum, însă la cât de babane sunt facturile eu cred că ar trebui să avem parte de servicii mai bune. Vorba lungă sărăcia omului; aşa că vă mai spun doar atât: m-am supărat aşa de tare pe electrica în
cât m-am gândit că a murit şi i-am făcut parastas. Am vrut să îi pun un beculeţ din acela frumos cu flacără pâlpâitoare, dar nu era curent aşa că am revenit la tradiţionala lumânare
.
Cernobâl - mai este lumea frumoasă?
În acest blog s-ar putea să vi se pară contrastante unele materiale, adică pe unele le veţi găsi amuzante, pe altele foarte triste, pe unele foarte cuminţi iar pe altele poate chiar vulgare. Sunt diferite trăsături ale personalităţii mele.
Încep un ciclu - nu ştiu cât va fi de lung - cu informaţii despre ceea ce s-a întâmplat la Cernobâl, în Ucraina, acum mai bine de 20 de ani. demarez şirul de materiale pe această temă cu un clip, ce are o melodie extraordinar de frumoasă şi care, consider eu, exprimă, poate mai bine decât o mie de cuvinte, drama pe care a generat-o accidentul din 26 aprilie 1986, o dramă care continuă să facă victime.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
