Aproape gata

Mâine ar putea fi ultima mea zi ca abonat la internet. Ce stupid mi se pare că sună propoziţia asta. În ultima perioadă blogul acesta duhneşte a pesimism. Şi parcă nici nu mai are efectul acela eliberator pe care îl simţeam de multe ori când scriam. Cele mai multe reacţii pe care le-am generat au fost negative aşa că iese tot mai mult în evidenţă caracterul inutil al acestui blog.

Prin urmare, au mai rămas 3 zile până la...

De ce ţi-e frică...

... de aceea nu scapi. Aşa era continuarea. Aştept parcă să mă trezesc din ceea ce îmi pare a fi un coşmar. Şi ceea ce simt eu, simt şi atâţia alţii din ţara asta nenorocită. Disperare, neîncredere, lipsa de perspectivă, neputinţă; aceastea ar fi câteva cuvinte care ar putea descrie ce e în sufletul meu acum.
După câţiva ani buni de lucrat la stat, un job pentru care unii chiar mă invidiau - nu pentru că aş fi câştigat prea mult ci datorită siguranţei locului de muncă - iată că ciuma angajaţilor numită restructurare m-a ajuns şi pe mine. Nu cred că mă ajută cu nimic acum să arunc blesteme asupra niciunuia din politicienii de căcat care conduc această ţară; mai degrabă ar trebui să îmi dau eu cu pumnii în cap că nu am plecat în Spania când am avut ocazia. De fapt, cred că şi acum aceasta ar fi unica soluţie. Da, dar cât de încurajator e să îmi las nevasta cu doi copii iar eu să plec la mii de kilometri distanţă ca să trimit apoi bani în ţara asta ruinată?
Mai bine mă mut la ţară cu totul, fără să iau nimic din viaţa orăşanului de până acum şi să îmi câştig hrana ca bunicii sau străbunicii mei: din pământ şi animale.
Dacă citeşte cineva articolul acesta şi are vreo idee sau chiar mai mult decât atât, un loc de muncă... SĂ-MI SPUNĂ!

Tv-ul - sursa inepuizabilă de ciudăţenii

Ai un calculator, ai un tuner tv, ceva timp? Înseamnă că ai posibilitatea să surprinzi o sumedenie de ciudăţenii care apar pe micul ecran. Ai putea să îţi faci chiar o cronică a cârcotaşilor online. Materiale pot ieşi din belşug. Dar, aşa cum spuneam şi altă dată, o imagine este cât o mie de cuvinte, aşa că, să vedem:



Reclama de la Colgate o ştiţi cu toţii, se vede chiar şi în imagine numele firmei. Ideea spotului nu e rea. Dă bine la public şi cîştigi încredere faţă de calitatea produsului atunci când prezinţi un test făcut cu oameni simpli. Dar fata asta şi după cum vorbeşte şi după cum arată, nu pare întreagă la cap.
PARANTEZĂ MARE: Acum sper că nu am mai jignit pe nimeni cu remarca mea şi după cum vedeţi nici prin limbaj nu am derapat. Să fie clar: nu sunt misogin. Nu mă cred nici cel mai bun dar nici cel mai rău. Recunosc însă, am o pornire, nu pot aprecia cât de mare sau de mică, de a persifla anumite personaje care se fac singure de râs. Personal, cred că tipa din imagine face un deserviciu produsului, antireclamă sau cum vreţi, prin prestaţia ei în faţa camerei. Am zis.

NEXT:


O descriere pe scurt ar fi aceasta: râde hârb de oală spartă. Realitatea tv se lua de exprimarea lui Boc, dar tocmai când îl lua la mişto pe mititelu s-a făcut de râs, dând dovadă de neatenţie şi superficialitate în privinţa mesajului de pe ecran. După cum vedeţi declaraţia lui Boc e din viitor, tocmai din anul 20101, ceea ce e chiar de groază: vor trăi Boc şi Berceanu până atunci, va fi PD-L la guvernare până atunci, se va naşte un nou Boc, chiar şi atunci în viitor ţara va fi în acelaşi rahat de acum... şi aşa mai departe, ne putem imagina mult mai multe.

Cam atat pt moment, mai avem şi alte chifteluţe, cum le spun cârcotaşii, staţi pe aproape şi veţi vedea.

O vorbă spusă e ca o piatră aruncată

Către câţiva din cititorii unui articol prost: daimon, groparu şi hadean.

Uitaţi ca să vedeţi că sentimentele de părere de rău sunt adevărate, fac acest lucru public. Am şters articolul acela, care, mai ales după ce am citit comentarile voastre mi s-a părut foarte nepotrivit. Apreciez felul în care, fiecare dintre voi, aţi abordat problema. Daimon, site-ul acela, pentru care mi-ai dat link-uk e oribil. Nici nu am stat să mă uit prea mult, nu pentru că mi s-ar face rău, dar imaginile de genul acela se întipăresc destul de tare în memorie şi chiar nu vreau să mă încarc cu aşa ceva.

groparu să ştii că îmi pare sincer rău dacă am adus o asemenea supărare. Am şi eu prieteni, e drept nu foarte apropiaţi (nici nu am foarte mulţi prieteni), care nu arată prea bine sau chiar au un handicap. Nu sunt condus de prejudecăţi în acest sens. Ştiu că în spatele unor feţe mai puţin atrăgătoare se pot găsi oameni minunaţi. Articolul cu pricina a fost, să spunem, o dovadă de superficialitate. În fine, cred că m-am făcut înţeles, nu vreau să mă lungesc.

În altă ordine de idei, vreau să spun că blogul acesta este pentru mine un loc aproape unic în care pot să mă exprim exact cum simt într-un anumit moment. În acelaşi timp am libertatea să revin asupra anumitor afirmaţii aşa cu am făcut-o acum. Îmi asum răspunderea pt ceea ce fac sau zic şi nu îmi e deloc ruşine să recunosc când greşesc.

Mulţumesc de comentarii şi vă mai aştept pe aici.

P.S. E destul de mare contrastul între articole, nu? S-a mai întâmplat şi o să se mai întâmple. Tot eu sunt, Ştefan.