Rezonanţe

Stăteam şi mă gândeam zilele trecute la ideea de blog. Dacă stau să cuget bine, eu aveam blog cu mult timp înainte să ştiu că există sau ce este internetul. (Vedeţi ce bătrân sunt?) Cu ani în urmă, fecior fiind, aveam şi eu, după o idee preluată din familie, un jurnal în care scriam, uneori zilnic, uneori la intervale de luni de zile, lucrurile care mă frământau. Fie că era vorba de dispute cu părinţii, fie că era vorba de o nouă mare dragoste, fie că voiam să scriu despre un fapt inedit pe care l-am întâlnit, deschideam acest caiet de 48 de file, de obicei de matematică, şi scriam acolo ceea ce mă frământa. Ceea ce era în paginile acelea doar eu ştiam, şi nimeni altcineva, deoarece ascundeam caietul cu mare atenţie. Şi simţeam de multe ori o mare nevoie de a scrie. E evident aşadar, că singura persoană pentru care făceam acest lucru eram eu. Pentru mine era un fel de refulare şi totodată o clarificare a anumitor situaţii sau idei. E ca atunci când explici un anumit lucru unei alte persoane şi constaţi că lămurindu-l pe celălalt lucrurile devin mai clare şi pentru tine însuţi. Această idee se leagă foarte strâns de conceptul - dacă îl pot numi aşa - "dăruind vei dobândi" al lui Nicolae Steinhardt.
În acel caiet îmi scriam eu gândurile, acolo, mă lămuream eu pe mine în legătură cu u anumit fapt, acolo mă destăinuiam eu deplin, fără să îmi fie teamă că prietenul meu cel mai apropiat, jurnalul mă va trăda într-o zi, că va spune cuiva frământările mele şi tot ceea ce mă doare. La un moment dat aveam vreo 3 caiete pline care ascundeau gândurile mele de ani de zile, apoi într-un gest pripit le-am ars, sărăcindu-mă astfel de multe amintiri.
Aici, pe blog, de multe ori aş scrie, şi uneori chiar o fac, doar pentru mine iar un oarecare anonimat îmi dă un iz de intimitate, dar recunosc că m-aş bucura ca anumite gânduri de-ale mele să găsească uneori ecouri asemănătoare şi în alte suflete, care trec pe-aici...

Direcţionare

ia uitaţi-vă mai jos la articolul cu pisicuţele pitzipoancele şi ziceţi ce părere aveţi. Lupta pe care o duce şi Andrei are noi şi puternici oşteni.

De-ale blogului

Măi frate, uite, şi eu un mic bloggerist tânăr, fără un trecut prea strălucit în acest domeniu, mă apuc să vorbesc despre ceva la care mai mult cuget şi visz decât acţionez. (Exprimarea e aşa necenzurată, ne corectată, necoerentă, ne... cum vreţi voi, important este ca voi, cei doi sau trei vizitatori ai blogului meu, să înţelegeţi ce vreau eu să exprim aici). Aşa... Deci, vreau să zic: nu e bine într-adevăr să umpli blogul cu filmuleţe, dar tre să ţii cont că şi vizitatorii sunt ca nişte copii, adică se plictisesc de articole lungi care nu îţi dau nici o pauză de publicitate, şi care chiar dacă sunt întemeiate şi bazate ca şi cel de faţă, de la un moment dat te fac să dai cu scrolul repede, ca să vezi cât a mai rămas de citit sau dacă nu apre vreo poză , ceva. O imagine vorbeşte cât o mie de cuvinte, un filmuleţ ce să mai zic. Tocmai de aceea are o asemenea amploare you tube-ul şi alte site-uri asemenea lui. Chestia este să ştii să ţii aprins interesul clientului, căci ceea ce pentru tine e interesant poate pentru altul e doar ok. Aşa că nu are rost să vă mai plictisesc cu chestii plictisitoare şi închei cu o poză care nu are nici o legătură cu subiectul, dar decât să mai bag încă o mie de cuvinte...

Nu ştiu ce să cred oare o fi adevărat?

Pisicutelor v-au ajuns blestemele

Nu ştiu când s-a înfiinţat,dar m-am bucurat foarte mult când am gasit acest site care le dă peste nas fetizdelor cu fumuri şi impresii în cap cu mâncărimi puternice în zona inghinală şi care nu ştiu cum să şi-o tragă mai cu faimă. Se pare că site-ul cu pricina ar fi făcut tot de nişte reprezentante ale sexului frumoooooooos, iar dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, atunci trebuie să spun că autoarele au calităţi (intelectuale) deosebite. http://pitzipoanca.org/ e nou pt mine, un novice al internetului, după numărul de comentarii cred că are notorietate de ceva vreme. (de pe vremea când a apărut hi5 poate) ia uite o pitzipoancă:

Costel Busuioc sau ţăranul care s-a ajuns

Nu mai trebuie să-i facem niciun fel de prezentare deja preacelebrului Costel Busuioc, zidarul fără şcoală, fără bani şi fără prea multă minte, dar înzestrat, fără voia lui, cu o voce extraordinară, această cenuşăreasă, care s-a curăţit pe dinafară dar s-a murdărit pe dinăuntru. Costel merită tot succesul de care se bucură acum pentru vocea lui. Este drept însă că el a şi picat foarte bine ca o ştire de senzaţie pentru presa noastră şi nu numai, deoarece povestea unui imigrant sărac venit din România în Spania şi care reuşeşete o asemenea performanţă ar putea reprezenta chiar subiectul unui film de succes, deci cu atât mai mult aduce audienţă unor televiziuni moarte sau leşinate care sunt avide după senzaţional. Pt mine Costel şi-a dat nota în momentul în care s-a distanţat faţă de soţia lui, şi mai ales faţă de copii.
E drept că nu poţi cere de la un asemenea om, cu o copilărie vai şi amar, care nu ştie ce e aceea iubire din partea părinţilor, să înţeleagă ce înseamnă o familie. Costel, acum probabil că nu ştie cum să se despartă de tot trecutul său într-un mod cât mai puţin mediatizat, ca să nu-i fie afectată inaginea actuală, şi să profite din plin de ceea ce are acum. Visează, dacă nu a trecut deja la fapte, la femei care arată mult mai bine decât nevasta din ţară la desfătări pe care nu ar vrea să le împartă cu nimeni, aşa cum a făcut în copilărine cu nimicul pe care îl avea. Dar Costele frate, copii aceia sunt carne din carnea ta, în momentul în care tu te-ai îndepărtat, în felul în care ai făcut-o, de ei tu te-ai căcat pe tine, în sensul că ţi-ai şi dat notă şi ai arătat că în ciuda darului extraordinar pe care îl ai, în fond eşti tot un om de nimic. Mă cac pe vocea ta!
Ia uite celebritatea unde duce:

MIrcea Badea cu umor

Sincer, faţă de MirceaBadea nutresc cam aceleaşi sentimente ca şi cârcotaşii. E un prost fudul cu priză la proşti. Mi se pare perfect justificată plasarea emisiunii lui la ore fără audienţă. Dar iată că l-am prins într-un moment în care areuşit să mă facă să zâmbesc. E drept însă, că şi subiectul e unul generos.

Ziua cea mare se apropie

The official date for the launch of Firefox 3 is June 17, 2008.

Da, este adevărat! Vom putea fi fericiţii utilizatori ai lui Firefox 3 începând din 17 iunie 2008. Dacă iubiţi Firefox alăturaţi-vă acestei acţiuni de amploare reprezentată de marea download-are din ziua lansării, creatorii acestui browser dorind să stabilească un record demn de Guinness în ceea ce priveşte numărul descărcărilor.

Să navigaţi bine!

One of those days

"Ora 6. De fapt mă trezisem şi mai devreme, pe la 4.30 iar ceea ce am făcut până la 6 când a sunat alarma telefonului nu se poate numi somn. Trebuie să mă ridic din pat şi să mă duc la servici; un servici care nu îmi oferă mare lucru, decât o oarecare notorietate într-un orăşel de provincie în care poţi fi cunoscut oricum, şi fără să faci ceva deosebit pentru că e ca un mic târg în care toţi povestesc despre toţi. Îmi dau seama că de ceva vreme sunt om mare cu nevastă şi copil şi că nu mă mai pot sustage de la anumite obligaţii, indiferent cât de neplăcute ar fi. În fine îmi iau pe mine hainele lăsate din ziua precedentă pe un fotoliu de pe hol şi încerc să mă organizez în timp util pentru a pleca la lucru. Dezordinea din casă se asortează perfect cu ziua de rahat pe care o încep. Una din acele zile în care ştiu că am mult de lucru, că am de făcut o mulţime de chestii şi chiar nu ştiu cum le voi da de cap. Odihna pe care mi-o doresc atât de mult, somnul mult-visat e, la această oră, un deziderat mult prea îndepărtat. Aerul rece de afară mă înviorează puţin, dar ştiu că nu durează prea mult.
Conduc spre servici parcă plutind pe valuri şi încep cu o leneşă scârbă o nouă zi de frecat menta pe sume simbolice. Şi stând aşa pe scaun în faţa calculatorului de la servici mă gândeam că hărnicia în folosul comunităţii nu mi-ar face nici un bine şi astfel mă apuc să scriu acest articol care a ieşit precum şi starea mea: oribil.
Cireaşa de pe tort într-o asemenea zi de rahat e un şef idiot, un om cu morcov în cur, înţepat, dar de altfel un tip foarte de treabă când vrea să se aibă bine şi cu cei de sub el. Sincer nu sunt mai suparat eu pe el decât e el pe mine, dar într-o asemenea zi anumite remarci şi vorbe nu fac decât să amplifice mizeria. " V-am prezentat un fragment din neantul unui om blazat

Oare ne pasă?

Am văzut de multe ori filmuleţe în care se prezentau foarte frumos nişte statistici referitoare la diverse probleme ale umanităţii. Şi pe mine la fel ca pe mulţi alţii mă impresiona pe moment acel montaj şi o vreme îmi rămâneau în minte fragmente din cele ce erau prezentate acolo. Însă destul de des mi se întâmplă să mă gândesc că de multe ori când eu stau cu burta plină în faţa calculatorului, la televizor, în maşină, în pat, chiar şi la serviciu, în acelaşi moment, n alte colţuri ale lumii, copii nevinovaţi suferă de foame şi de sete sau sunt loviţi de alte nenorociri cumplite. Vă gândiţi că de atâtea ori sătulii de noi tragem apa potabilă la toaletă şi astfel se duc peste mizerii câţiva litri de apă după care unii oameni tânjesc enorm, sau poate mor din cauză că le lipseşte? E trist. Preferăm de multe ori să nu ne gândim l aceste lucruri prea triste noi cei îndestulaţi care nu prea ducem grija celor strict necesare vieţii. Şi chiar şi acest post al meu va fi împins de timp şi de alte articole tot mai jos şi va fi uitat undeva pe această mare care este internetul şi poate ne vom aduce aminte de aceste lucruri doar atunci când lipsa ne va ajunge şi pe noi. Izvoarele nu curg veşnic...

Amuzant

Se zice, şi e adevărat că o imagine face cât o mie de cuvinte. Ce să mai zicem de un filmuleţ. Nu o să scriu prea mult. Mai precis o să mă folosesc de un copy-paste şi vă la să vă delectaţi puţin cu minunatul Benny Hill.
Alfred Hawthorne Hill sau, pe intelesul tuturor, Benny Hill, s-a nascut in anul 1924 in Southampton. Cariera sa nu s-a rezumat la celebrul show de televiziune, The Benny Hill Show, pentru ca Alfred a fost nu doar un actor talentat, ci si cantaret.

Inainte de a ajunge comedian, Hill a lucrat ca laptar, paznic, sofer si chiar tobosar. Pentru ca isi castiga existenta destul de greu, a fost incurajat sa intre in lumea televiziunii. Mai intai a lucrat ca asistent pe un platou de filmare. Hill a fost mereu un mare admirator al comedienilor, unul dintre "greii" acestei meserii inspirandu-l, de altfel, in cariera lui de mai tarziu. Cu ajutorul acestuia, Alfred Hawthorne Hill devine Benny Hill si isi incearca norocul ca actor. Pentru inceput, tanarul comedian presteaza pe scene mici, ale unor cluburi de noapte sau teatre necunoscute. Primul show pe care Hill l-a realizat a fost intr-un club de striptease.

Incercand sa tinteasca mai sus in cariera, Benny isi ia inima in dinti si se inscrie in cadrul unei preselectii pentru un rol la un teatru destul de cunoscut in Londra, renumit ca fiind rampa de lansare pentru tinerii talentati care isi doreau acest lucru. Talentul lui Benny insa nu a convins si a fost refuzat. Nu si-a pierdut increderea in sine si a mai participat la o preselectie, de data aceasta pentru un rol foarte mic intr-un teatru de amatori, incercare incununata cu success.

Cu echipa de teatru Hill nu-si putea permite decat sa calatoreasca prin Europa, oportunitate care, daca pentru altii parea insuficienta, pentru el a fost de foarte mare ajutor. Benny a reusit prin turneele europene din Franta, Germania si Olanda sa invete cateva limbi straine, ajungand in scurt timp sa stapaneasca germana, franceza si olandeza foarte bine, ceea ce ulterior l-a ajutat enorm.

Intre cel de-al Doilea Razboi Mondial si momentul in care a intrat in televiziune a mai lucrat pentru o scurta perioada la radio, acolo unde il cunoaste pe viitorul sau partener din The Benny Hill Show. Talentul lui Hill nu a ramas neremarcat si dupa ce reuseste sa isi faca un nume in teatru, confirmand si in radio, postul de televiziune BBC ii propune sa incerce sa realizeze un spectacol de comedie. In anul 1969 The Benny Hill Show toarna primele episoade.

Succesul a aparut imediat, peste noapte chiar, iar Benny Hill, un actor talentat dar necunoscut publicului larg, devine o vedeta in toata regula. The Benny Hill Show incepe sa se filmeze in anul 1969 si pana in anul 1989 ruleaza fara intrerupere, castigand toate premiile de profil si facand din actorul Alfred Hawthorne Hill un star international. Din omul modest care traia de pe o zi pe alta, Hill dobandeste un statut prin care strange o avere estimata la 10 milioane de lire.

Cu toate acestea criticii nu i-au dedicat cronici foarte bune, din cauza faptului ca umorul pe care il aborda nastea controverse la acea vreme. Hill folosea in comediile sale un subiect tabu, sexul. Acuzat in nenumarate randuri de sexism Benny a urmarit sa dezvolte cat mai bine acest subiect tratandu-l cu un umor de calitate.

Printre cei mai importanti fani ai actorului a fost si celebrul Charlie Chapplin, care a murit in anul 1977. Hill a descoperit acest lucru in momentul in care a fost invitat la un dineu de familia acestuia. Chapplin avea o colectie impresionanta de casete video cu actorul englez.

Anii '90 nu au fost o perioada fericita pentru Benny Hill, din pricina problemelor de sanatate, aparute ca urmare a faptului ca se ingrasase foarte mult, iar inima parea sa ii cedeze. Doctorii l-au sfatuit sa slabeasca, dar sa se si retraga din viata publica care il obosea in ultima perioada foarte mult. Hill a ignorat sfatul medicilor, incercand sa isi finalizeze toate filmarile propuse.

In anul 1992, in preajma zilei de 19 aprilie Hill moare. Este gasit dupa cateva zile pe fotoliul sau, sezand in fata televizorului. Cauza mortii: infarct.

Template-uri pt oricine

Hai să încerc să fac un mic bine dacă pot. În lunga mea căutare a template-ului perfect am găsit mai multe site-uri cu învelitori de bloguri, adică feţe. Iată şi direcţiile: http://blogger-templates.blogspot.com/
http://blogger-tricks.blogspot.com/2006/06/blogger-template-tutorial-3-column.html
http://webtalks.blogspot.com/2007/04/downlaod-three-column-new-blogger.html
http://www.bloggerbuster.com/2008/02/101-excellent-blogger-xml-templates.html
http://b-themes.blogspot.com/
Cam astea mi-au mai rămas printaburile mozillei. Dacă vă folosesc, mă bucur.

New

Cred că aţi constatat cu toţii schimbarea la template a blogului meu. Unul din cele mai jalnice bloguri din cate există pe internet. Tind însă să cred că şi la capitolul jalnic nu excelez. A fost o schimbare grea, a fost mult de muncă (pentru mine), dar a meritat. Noua imagine chiar mi-a dat la început un impuls de a scrie de a munci, de a atrage cititori, de a stârni discuţii, însă fiecare zi cu răutatea ei mi-a ucis timpul necesar pentru a-mi împlini visul. E ooră destulde târzie şi aceasta la care scriu acum. Postul acesta nu cred că va încânta pe nimeni... şi uite aşa, mergem mai departe. Singurele comentarii la care mă aştept sunt cele în barbă, de genul: "cine dracu m-a pus să intru aici, ca să pierd vremea?"