Costel Busuioc sau ţăranul care s-a ajuns

Nu mai trebuie să-i facem niciun fel de prezentare deja preacelebrului Costel Busuioc, zidarul fără şcoală, fără bani şi fără prea multă minte, dar înzestrat, fără voia lui, cu o voce extraordinară, această cenuşăreasă, care s-a curăţit pe dinafară dar s-a murdărit pe dinăuntru. Costel merită tot succesul de care se bucură acum pentru vocea lui. Este drept însă că el a şi picat foarte bine ca o ştire de senzaţie pentru presa noastră şi nu numai, deoarece povestea unui imigrant sărac venit din România în Spania şi care reuşeşete o asemenea performanţă ar putea reprezenta chiar subiectul unui film de succes, deci cu atât mai mult aduce audienţă unor televiziuni moarte sau leşinate care sunt avide după senzaţional. Pt mine Costel şi-a dat nota în momentul în care s-a distanţat faţă de soţia lui, şi mai ales faţă de copii.
E drept că nu poţi cere de la un asemenea om, cu o copilărie vai şi amar, care nu ştie ce e aceea iubire din partea părinţilor, să înţeleagă ce înseamnă o familie. Costel, acum probabil că nu ştie cum să se despartă de tot trecutul său într-un mod cât mai puţin mediatizat, ca să nu-i fie afectată inaginea actuală, şi să profite din plin de ceea ce are acum. Visează, dacă nu a trecut deja la fapte, la femei care arată mult mai bine decât nevasta din ţară la desfătări pe care nu ar vrea să le împartă cu nimeni, aşa cum a făcut în copilărine cu nimicul pe care îl avea. Dar Costele frate, copii aceia sunt carne din carnea ta, în momentul în care tu te-ai îndepărtat, în felul în care ai făcut-o, de ei tu te-ai căcat pe tine, în sensul că ţi-ai şi dat notă şi ai arătat că în ciuda darului extraordinar pe care îl ai, în fond eşti tot un om de nimic. Mă cac pe vocea ta!
Ia uite celebritatea unde duce: