Comentarii

Poate unii o să creadă că ăsta e doar un blog de comentarii. Staţi liniştiţi; o să mai pun şi poze.
De data aceasta am plecat de aici şi am ajuns aici:

"Ei, fraţilor, aşa e. În România, când spui spital spui: mai multă suferinţă, mai multă durere, mai multă tristeţe şi mai multă deznădejde decât cea pe care ţi-a provocat-o boala! Dar treziţi-vă oameni buni!!!! Nu e nimic neobişnuit în asta! Nu vă daţi seama? Oamenii din ţara asta sunt RĂI! Da, sunt probabil printre cei mai RĂI oameni de pe pământ. Bunătatea nostră ţine de legendă şi de imaginar. Personalul medical e format din măcelari fără inimă, fiare copleşite de rutină şi învechite în patimi murdare. Politicienii sunt holera societăţii. Dar nu numai aceştia ci şi cei care fac justiţia şi cea mai mare parte a romilor, şi o mare parte a comercianţilor şi aşa mai departe, exemplele pot continua. Problema este că cei RĂI nu sunt o mică parte a societăţii, ci ei sunt majoritatea, adică ăştia suntem fraţilor. Uitaţi-vă la ştirile de la ora 5 şi vedeţi care este România. Cei care au fost prin occident, prin alte ţări ştiu despre ce vorbesc, adică văd diferenţa. Noi suntem şi vom rămâne nişte balcanici manelişti cu tare străvechi, cu năravuri josnice şi mereu la coada statisticilor. Paraziţii spuneau drept: "o trupă de căcat dintr-o ţară de căcat. Fuck you românia!"

Comentarii

Da, trec peste faptul că am fost din nou forţat de împrejurări să îmi schimb template-ul. Am blăstămat o grămadă la nenorocitul de care l-am luat şi am ales un model de la Blogger, care cred că mă va ţine mult şi bine( am auzit că au dat pe el cu un fel de spray care face să nu se pună praful). În fine.
Da, iarăşi comentez; am simţit nevoia acută de a comenta la un post lăsat de onorabilul Makavelis. el zicea ce zicea de un ginere linguşitor, puteţi citi la el ce a scris, iar eu am zis aşa: "Ehei, stai să vezi, în pula mea, ce cocoş sunt eu când tata e nabab super bogat, sau măcar cu o afacere care îi permite să îmi ia şi numai un amărât de Jetta sau Audi; să vezi ce aere îmi dau pe lângă socrul meu când îl fac să înţeleagă că eu am deja casa mea, că îi voi lua fata şi o va mai vedea numai când vrea muşchii mei. Da, e simplu să vb când eşti pe o altă poziţie decât pupincuristul ăla amărât, care poate nu vrea neapărat să parvină, însă îşi dă seama că vieţuind cu socrii căsnicia lui poate să se fută sau să devină un iad dacă nu încearcă să se înţeleagă bine cu părinţii ei, care, la rândul lor poate nu sunt oameni răi dar nici foarte deschişi la minte. Ei, da, dar dacă nu îţi convine zici că îţi bagi pula şi mergi în chirie; numai că îţi vine destul de greu să mai rupi în fiecare lună din salariul tău şi aşa de căcat meleoane bune doar ca să le arăţi socrilor că eşti independent şi eşti bărbat şi până la urmă poate nici nevasta nu are chef să se mute de la mama şi de la tata unde îi e cald şi bine şi să se ducă cu tine "mare cocoş" într-o gazdă sau chirie nenorocită. E uşor să diagnostichezi societatea aşa dintr-un ochi, însă ar trebui să cugeţi puţin înainte să tragi concluziile; anumite experienţe de viaţă ar putea să îţi schimbe optica."

Însă dacă aceste lucruri despre viaţă nu le cunoşti din experienţa proprie, atunci ai fi putut să îţi formezi un punct de vedere mai bun printr-o lectură susţinută (romane, nuvele etc.)

Dragii mei vorbesc din perspectiva omului măritat şi a unuia care a cunoscut câteva perechi de posibili socri. Problema locuirii sub acelaşi acoperiş cu înveninata de soacră, respectiv cu soţul ei şi probabil unul sau mai mulţi cumnaţi/cumnate, este una foarte sensibilă şi care cere multă atenţie dar ma ales tact. Aşa cum pt băiat mama şi tata sau fraţi/surori rămân cu aceste calităţi în sufletul lui, la fel e şi pentru ea. Deci dacă el nu o iubeşte pe soacra lui nu poate să îi pretindă şi ei să facă acelaşi lucru. În fine vorbă lungă. Tinerii vin din medii diferite cu năravuri şi principii diferite. Din partea lor se cere multă deschidere şi capacitate de înţelegere a unuia către celălalt. E foarte greu dacă unul dintre ei e luminat la cap şi celălalt e idiot. Cel cu cap va suferi enorm din pricina idioţeniei celuilalt. Aşa că în procesul acesta de simbioză a celor doi pentru rezultate bune e nevoie ori să fie amândoi rafinaţi ori amândoi idioţi. Altfel arată ca Bulă însurat cu prinţesa Diana.

Comentarii

Da, iarăşi eu. Tot mai des. Vă stresez? Vă deranjează că mă obosesc să scriu cu diacritice? Ei să ştiţi că aşa vrea muşchii mei? Hai mă c-am glumit, ce dracu! nu pleca! Stai! Mai am un comentariu; da, dinăla inteligent; da. ok.
deci eram eu aşa pe net. şi uite m-am dus la un blog pe care l-am găsit de curând şi care îmi place foarte mult. E ăla pe care scrie nou în lista din dreapta. Şi scria acolo frumos de căcatul de băiat a lu Cezar Preda, care Cezar Preda mai bine făcea un căcat decât copilul ăsta şi cred că ştiţi povestea. Dacă nu aici e pe scurt. Ei şi eu am băgat comentariul ăsta: "mă bucur foarte mult că am dat de acest blog. Găsesc aici materiale de calitate de actualitate şi incitante. Referitor la subiectul de faţă: mi-e scârbă de ceea ce se poate întâmpla în ţara asta. Parcă suntem într-un regim dictatorial sau burgezo-moşierist sau cine ştie de ce dracu de sistem că orice politician de căcat, orice patronaş cu câteva lovele mai bogat decât majoritatea populaţiei sunt deasupra legii. Eu sincer din băiatu lu Preda din putzulică ăla de 20 de ani cu BMV X 5 de pe plajă şi din ăla cu ferariul din Timişoara, aş face săpun, săpun cu care să ung sforile de spânzurătoare ale celor ca ei."

Chestia e, frate că eu am prins mare ură pe ăştia. Deci nu mă deranjează că sunt şmecheri, că se droghează, că se omoară, că fac cele mai dezgustătoare şi de căcat lucruri. Îi urăsc de moarte pentru că atentează la viaţa şi la siguranţa unor oameni nevinovaţi. Ăia de pe plajă nu aveau nici o vină ca să îi calce excrementul acela de 20 de ani; inginerul din Timişoara, angajat la o companie multinaţională, nu avea nici o vină când la omorât fecala cu ferari pe trotuar şi aşa mai departe. Deci frate eu aş face sincer, o asociaţie secretă, o frăţie, ceată de haiduci, ce vreţi care să aibă ca principal obiectiv exterminarea ăstora. Nu e de glumit; societatea noastră e infectată; ar avea nevie de o epurare extremă. Poliţia nu mai face faţă şi e subjugată politicii şi banului! Motocicliştii sunt mai tari decât forţele de ordine; merg pe unde vor ei şi cum vor ei. Nule pasă de nimeni şi de nimic. Noroc că mai e câte unul care dă cu dacia cu spatele şi nu se asigură prea mult. Deci beizadelelor, vă doresc MOARTEA! DA MOARTEA! INFECŢILOR CU BANI SĂ MURIŢI FIRAŢI AI DRACU CU CEI CE V-AU CRESCUT CU TOT!

Oare ce să fie?

O dată, mai demult, navigând eu aşa încet pe net, am prins o ştire cu o fetiţă mică mică, ale cărei poze de oameni mari au fost postate pe net. Şi uite aşa am ajuns şi eu pe deja mult prea celebrul, de-a dreptul principalul http://pitzipoanca.org/. Pe care l-am stimat şi apreciat atât de mult pentru pozele pe care le postează (nu pentru comenturile alea inteligente. la mine imaginea spune totul. înţelegi?) încât l-am şi pus în lista cu adrese faine de pe preaumilul şi necititul meu blog. Se face însă că într-o zi cu soare, (ce talent de Ion Creangă am!) uitându-mă aşa uşor prin jurnalul naţional să găsesc pe ultima pagină o chestie ce pare a fi o copie grosolană şi nesimţită după ideea pitzipoancelor. şi nu vorbesc în vânt. Am mărturie! Iată:





Deci, ce ziceţi? Se poate aşa ceva?
Click pt mărire.

Comentarii

da, revin la categoria comentarii. Unii poate ar avea ceva de obiectat. Să obiecteze aşadar!
Navigând aşa pe net, am sărit de la celebritatea pitzipoancelor la celebritatea unui alt tip care a fost infectat cu celebritate de ele. În fine, nu am nimic cu tipul, nu mi se pare slab, prost, nu mi se pare nicicum pt că nu am zăbovit prea mult pe la el. am lăsat doar câteva vorbe la acest material. Iată vorbele:

"Da, mă, să-mi bag piciorul, ai ajuns mare! Felicitări, ce să zic. Uite şi eu smeritul bag aici un comentariu mai smerit decât mine şi mă gândesc că sigur nu va fi citit (nici eu no o să mă mai obosesc să îl citesc ca să văd dacă am ceva greşeli) căci acum ai multe comentarii, mulţii vizitatori, trafic, treburi, vin reclamele, vin bani, celebritatea deja e la ea acasă, ce mai. Ce n-aş da să mă bage şi pe mine în seamă pitzipoancele, să mă lase măcar să mă ating de colţul hainelor lor ca să mă molipsesc şi eu de celebritate, să curgă banii gârlă din adsense şi alte reclame, să pun câte o poză pe blog şi să cadă toţi în nas, să mă aduleze cititorii, să fiu chemat la evenimente mondene, să... dar stai! ajunge. am visat cam mult. mă întorc la anonimatul meu, la mediocritatea mea. Scuză-mă că ţi-am păta blogul cu un asemenea comentariu. Dacă vrei, poţi să îl ştergi, desigur, dacă îl vezi"

Da, ştiu

Da, mă ştiu că sunt leneş, că scriu rar, că uneori sunt sterp, aproape la fel de sterp cu sunt unii bloggeri fără pic de paginaţie, doar cu ce i-a născut măsa şi ce-au mai văzut pe net sau la televizor. Nu spun că eu am citit. neeee! La mine se leagă însă altfel ideile şi cuvintele. atâta tot. aşa că lăsaţi-mă în pula mea! Care vrea să intre să citească şi vrea să intre, să intre, care nu, nu.

P.S. 1 Ce post aiurea!
P.S. 2 dar e libertate, poţi să scrii ce vrei!

de mult voiam să zic şi eu

S-a scris mult despre asta; nu-i nimic; am să scriu şi eu; nu strică o vorbă în plus. Şi pe mine m-a curentat când am văzut majestuosul sân al Zânei surprizelor surprinsă pe o plajă de răutăcioşii paparatzi de la CanCan. Cu toate acestea aşteptăm mai mult de la minunata moldoveancă, şi asta până nu îşi va pune timpul amprenta asupra formelor ei apetisante. Vorbă multă nu mai este. Felicitări băieţilor cu zoom şi claritate pe obiectiv şi aşteptăm în continuare recidive obraznice. vrem ca toată vraja zânei să fie dată pe faţă. De acum înainte nu ne vom mai mulţumi cu fărâmituri de genul celor mai de jos:

aşa numa...

Mă uitam din greşală serile trecute la un fil mai vechi cu Van Dame. Eram într-o trecere mai lentă peste canale şi am zăbovit chiar puţin la filmul acesta. Ma izbit însă stupizenia de care sunt bănuiţi cei care ua urmărit sau încă mai urmăresc aceste filme. Ştiu că sunt făcut demult însă cred că şi pe vremea aceea exista logica.
Personajului negativ, eroul Van Dame îi bagă în pantaloni o grenadă - cu cuiul scos desigur - . Personajul negativ scoate grenada, şi, în loc să o arunce spre Van Dame şi spre fată, lucrul cel mai logic în situaţia dată, el preferă să demonteze, respectiv dezamorseze grenada. Firesc însă, conform scenariului, soarta nu ţine cu el şi o scânteie fatală duce la producerea deflagraţiei şi la sfârşitul idiotului personaj negativ.
Nu e mare lucru, însă genul acesta de idioţenii tind să fie tot mai prezente în filmele de acţiune recente. Nu e cazul acum să dau prea multe exemple, voi aminti doar de monumentele de cretinitate Hulk şi Spider Man, care dealtfel le-au şi dat nota americanilor. Ce să zic în sitiaţia aceasta va trebui să apelăm tot mai des al arhiva cu filme vechi dar de calitate (cine are aşa ceva).

Proşti prinşi în vizor

Aceasta ar putea reprezenta o altă secţiune a blogului, deoarece, în fiecare zi, pe stradă, îţi este dat să vezi nişte ciudaţi, ţărani, proşti sau alte specimene care ţin neapărat să arate lumii cât de idioţi sunt. aşa se întâmplă şi cu specimenul care deţine maşina din imaginile de mai jos. Un tip special, cu o maşină specială: "renault floryn". E clar, e maşină din străinătate, se vede de la o poştă: floryn e scris cu "y". Ăstuia şi salvarea şi poliţia şi pompierii, chiar dacă sunt în misiune îi dau prioritate. în toată lumea asta nu mai găseşti unul care să conducă o maşină floryn. pe maşina mea o cheamă Logan, da, ca pe ăla din X-Men, dar nu e nici pe departe la înălţimea renault-ului floryn:

Clik pe imagini pentru mărire.

Comentarii

Da, chiar aşa m-am gândit să intitulez o secţiune a acestui blog. Va fi o chestie care îmi va uşura într-o anumită măsură "munca" aici şi în acelaşi timp, articolele altora vor fi ca o sursă de inspiraţie, însă nu în sensul că îi voi plagia, aceasta deoarce viziunea asupra problemei în discuţie va fi una proprie nu copiată din altă parte. Am început, fără să vreau, cu comentariul la o poză cu un preot şi o preoteasă, prezentă pe blogul unui prieten pe care îl apreciez foarte mult. Acum voi continua la secţiunea comentarii cu câteva rânduri pe care le-am scris pe makavelis, în urma unui articol frumos, chiar astăzi:

"Iulia dragă, scrii mult ceea ce presupune puţină răbdare din partea cititorilor. Spun puţină, deoarece textul e frumos şi reuşeşte şi el să ţină omul aproape. Terapia prin scris o practic de multă vreme; e drept cu unele întreruperi, care se pot întinde uneori pe luni de zile. Pentru mine a fost şi este un exerciţiu foarte frumos de autocunoaştere. Multe lucruri mi s-au revelat doar în faţa unui caiet de 48 de file în care scriam întotdeauna doar cu stiloul. Terapia aceasta e un fel de “dăruind vei dobândi” al lui Nicolae Steinhardt; e ca atunci când explici cuiva un fapt, care pe măsură ce vorbeşti ţi se revelează şi ţie tot mai mult. Terapia acesta prin scris de care vorbeşti tu e ca un fel de refulare, ne debarasăm de o încărcătură, pe care, în lipsa prietenului perfect, o încredinţăm unei foi de hârtie.
În altă ordine de idei, lupta pe care vrei să o duci în viaţă poate fi una frumoasă, dar e pasibilă de multe greşeli; ai putea să urmezi unui crez asemănător celui din “If” a lui Rudyard Kipling. Din ceea ce ai scris am înţeles că nu ai o căsnicie tocmai fericită. Ei, aici ar fi foarte multe de scris. Căsătoria, din câte ştiu eu, e doar începutul unui drum greu plin cu renunţări, cu greutăţi, cu dureri şi grele încercări, alături de puţină fericire şi câte o bucurie pentru care ţi-ai da viaţa. Nu cunosc detalii, dar pentru un copil poate e mai greu cu un singur părinte decât cu amândoi chiar şi lipsiţi de dragoste unul pentru celălalt. Visezi frumos, însă marea ta dragoste va trebui să fie şi un tată bun şi iubitor pentru copilul tău, ceea ce în zilele nostre e cam greu de realizat. În fine, nu vreau să depăşesc articolul cu comentariul în ceea ce priveşte lungimea. Mie mi-a plăcut cum ai scris, însă nu în totalitate şi ceea ce ai scris. Îţi doresc ca Dumnezeu să îţi descopere ceea ce e mai bun pentru fetiţa ta şi pentru tine."

voi ce părere aveţi?

navigam încet şi liniştit pe un blog al unui prieten. când deodată ce văd?
da. imaginea de mai sus. eu am comentat aşa: "Părinte, toată stima pentru calitatea pe care o aveţi, însă mi se pare că aveţi un stil cam pretenţios. Mă refer la pluralul cam arhieresc în mod special. Poza mi se pare a fi în stilul străbunicilor mei şi chiar dacă acolo sunt părintele şi doamna preoteasă se putea aborda o altă poziţie. raportul de subordonare al doamnei e evident, poate chiar izbitor şi, mie cel puţin, nu mi se pare firesc în zilele noastre. Nu susţin feminismul, nici porasta emancipare a femeii contemporane, ci cred în rolul bine determinat şi cu totul special pe care îl are femeia creştină, însă poziţia pe care o aveţi în fotografia cu pricina, dacă aţi fi avut o altă îmbrăcăminte s-ar fi crezut că sunteţi un boier cu slujnica. Îmi pare rău dacă v-am făcut supărare dar haideţi să fim mai calzi. Dacă sunteţi un convertit la ortodoxie de curând, mi-aş permite să vă dau un sfat: feriţi-vă de talibanism sau habotnicie".

Voi ce părere aveţi?