Comentarii

Da, chiar aşa m-am gândit să intitulez o secţiune a acestui blog. Va fi o chestie care îmi va uşura într-o anumită măsură "munca" aici şi în acelaşi timp, articolele altora vor fi ca o sursă de inspiraţie, însă nu în sensul că îi voi plagia, aceasta deoarce viziunea asupra problemei în discuţie va fi una proprie nu copiată din altă parte. Am început, fără să vreau, cu comentariul la o poză cu un preot şi o preoteasă, prezentă pe blogul unui prieten pe care îl apreciez foarte mult. Acum voi continua la secţiunea comentarii cu câteva rânduri pe care le-am scris pe makavelis, în urma unui articol frumos, chiar astăzi:

"Iulia dragă, scrii mult ceea ce presupune puţină răbdare din partea cititorilor. Spun puţină, deoarece textul e frumos şi reuşeşte şi el să ţină omul aproape. Terapia prin scris o practic de multă vreme; e drept cu unele întreruperi, care se pot întinde uneori pe luni de zile. Pentru mine a fost şi este un exerciţiu foarte frumos de autocunoaştere. Multe lucruri mi s-au revelat doar în faţa unui caiet de 48 de file în care scriam întotdeauna doar cu stiloul. Terapia aceasta e un fel de “dăruind vei dobândi” al lui Nicolae Steinhardt; e ca atunci când explici cuiva un fapt, care pe măsură ce vorbeşti ţi se revelează şi ţie tot mai mult. Terapia acesta prin scris de care vorbeşti tu e ca un fel de refulare, ne debarasăm de o încărcătură, pe care, în lipsa prietenului perfect, o încredinţăm unei foi de hârtie.
În altă ordine de idei, lupta pe care vrei să o duci în viaţă poate fi una frumoasă, dar e pasibilă de multe greşeli; ai putea să urmezi unui crez asemănător celui din “If” a lui Rudyard Kipling. Din ceea ce ai scris am înţeles că nu ai o căsnicie tocmai fericită. Ei, aici ar fi foarte multe de scris. Căsătoria, din câte ştiu eu, e doar începutul unui drum greu plin cu renunţări, cu greutăţi, cu dureri şi grele încercări, alături de puţină fericire şi câte o bucurie pentru care ţi-ai da viaţa. Nu cunosc detalii, dar pentru un copil poate e mai greu cu un singur părinte decât cu amândoi chiar şi lipsiţi de dragoste unul pentru celălalt. Visezi frumos, însă marea ta dragoste va trebui să fie şi un tată bun şi iubitor pentru copilul tău, ceea ce în zilele nostre e cam greu de realizat. În fine, nu vreau să depăşesc articolul cu comentariul în ceea ce priveşte lungimea. Mie mi-a plăcut cum ai scris, însă nu în totalitate şi ceea ce ai scris. Îţi doresc ca Dumnezeu să îţi descopere ceea ce e mai bun pentru fetiţa ta şi pentru tine."