Emo kids sau copii de mână tristă

Acum că tot e la modă subiectul cu copii aceştia emo, vreau să zic şi eu ceva până nu expiră. Exprim aici o părere personală, pe care nu am pretenţia să şi-i însuşească nici unul din puţinii cititori. mie mi se pare că kidiştii aceştia trişti cam exagerează. Dacă obiectivul lor e să vadă cum e să te sinucizi, de ce se mai cheltuie pe belciuge şi văcsele, pentru a-şi poci feţele? Mulţi dintre ei ar fi copii frumoşi însă prin felul se machiază şi se îmbracă, te induc în eroare şi în privinţa sexului şi te mai umplu şi de scârbă. Mie emo ăştia îmi amintesc de copilaşul acela din filmul "the grudge" care făcea ca o pisică în călduri. Şi eu am fost atras de teribilism în tinereţe, însă era unul optimist; şi chiar dacă uneori eram furios pe lume şi mă simţeam atras de puterea unor super eroi, mai mult sau mai puţin luptători pentru bine, nu mă ţinea mult, nu făceam din asta un stil de viaţă şi un ţel. În fine, pe mine cel puţin copiii ăştia cu jumătate de faţă acoperită de un păr ce stă aiurea, cu belciuge în diverse părţi ale corpului şi cu haine cât mai ciudate, mă dezgustă foarte tare. Ce să zic măi, optimist viitor mai reprezentaţi voi pentru ţara asta; luaţi-vă de mână cu ăsta micu chinezuţu supărat şi împuşcaţi-vă în ce vreţi voi...