Da, din nou

Da, ştiu s-a pus mult praf pe aici, nu a mai trecut nimeni de multa vreme nici chiar eu, dar mă doare în cur. Sincer după cât am scris de unul singur, şi am citit de unul singur, mai mulţi ani de zile în ceea ce a fost jurnalul meu, nu mă doare deloc să văd că nu sunt băgat în seamă. Ştiu că vor fi momente când voi fi propriul meu cititor şi îmi va face mare plăcere să văd ce gândeam o dată, când aveam mai puţini ani, când nu ştiam naumite lucruri, sau când o experienţă inedită era vie în sufletul meu. au fost multe momente în care m-am citit cu plăcere şi spun asta fără mândrie căci ştiu că iarăşi nu sunt puţini care probabil că nu sunt de aceeaşi părere cu mine în ceea ce priveşte calitatea ideilor exprimate aici. În fine, vorba lungă- sărăcia omului. Uite că din introducere am făcut un post, aşa că merg mai departe.