În miez de noapte

Mă număr printre cei care destul de rar prind treji ora 1 sau 2 din noapte. De obicei preţuiesc mult odihna, mai ales ca unul care, fără să aibă de ales, e cel mai des foarte matinal. De data aceasta, fără voia mea iată că m-a găsit ora aceasta destul de târzie, când stau şi ascult mulţimea de greieri care cântă şi nu e întreruptă decât de lătratul vreunui câine în depărtare sau de alte zgomote îndepărtate. Fermecătoare noapte de vară! Mă gândesc în aceste momente la vacanţele de altădată, când, fără grija zilei de mâine, stăteam până noapte târziu la poveşti sau altele.

Noaptea are ceva aparte, în sensul că simţirile noastre sunt oarecum diferite. Altfel îţi pare lumea. Să fi treaz când cei mai mulţi dorm. Te simţi parcă mai liber.

Totuşi oboseala, mai ales pentru unul ca mine îşi spune cuvântul şi mă văd nevoit să pun punct.